Territorial jurisdiction for divorce where defendant resides abroad and plaintiff resides domestically

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad din 13.06.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea, prin acord, a căsătoriei încheiată cu pârâtul la data de 12.10.1989 şi înregistrată în registrul de stare civilă al Comunei Iveşti şi păstrarea numelui dobândit ulterior căsătoriei, respectiv C..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 931/20.05.2020 pronunţată de Judecătoria Bârlad s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că, în speţă, la primul termen de judecată reclamanta a arătat că în ultimii 10 ani a locuit în străinătate, iar din cuprinsul cererii introductive şi a întâmpinării rezultă că pârâtul are reşedinţa în Marea Britanie.

În aceste condiţii, având în vedere că la data introducerii cererii de desfacere a căsătoriei, niciuna dintre părţi nu avea locuinţă în ţară şi nici nu s-a făcut dovada existenţei unui acord exprimat expres de către pârât în sensul alegerii Judecătoriei Bârlad ca instanţă competentă să soluţioneze prezenta acţiune de divorţ, instanţa a stabilit că revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa exclusivă de a soluţiona această cerere de divorţ, în raport cu prevederile art. 915 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5245 din 24.09.2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei SBârlad.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Instanţa a reţinut, în esenţă, din înscrisurile aflate la dosar, respectiv verificările efectuate de organele de poliţie, că la momentul sesizării Judecătoriei Bârlad cu cererea de divorţ, respectiv 13.06.2019, reclamanta locuia pe teritoriul României, în municipiul Bârlad, iar pârâtul avea reşedinţa în Marea Britanie, rezultând din adresa emisă de IPJ Vaslui - Pol. Mun. Bârlad că reclamanta locuieşte la sora sa, în România, de peste 2 ani.

Totodată, a mai reţinut şi sustinerile reclamantei de la termenul de judecată din data de 20.05.2020, anterior declinării, conform cărora de un an se află în România.

În raport de aceste împrejurări, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a constatat incidenţa ipotezei reglementată de art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea în care soţul pârât nu are locuinţa în ţară, cum este cazul în speţă, şi instanţele române sunt competente internaţional (părţile sunt cetăţeni români, astfel că se aplică prevederile art. 3 lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, competenţa de soluţionare a cererii pendinte revenind instanţei de la domiciliul reclamantului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În drept, potrivit art. 915 C. proc. civ.:

"(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.".

Acţiunea care a determinat declinările reciproce ale instanţelor are ca obiect o cerere de divorţ, cu element de extraneitate, în sensul că unul dintre soţi, respectiv pârâtul B. este cetăţean român şi are reşedinţa în străinătate.

Se observă că instanţele aflate în conflict au interpretat diferit prevederile art. 915 C. proc. civ., prin raportare la domiciliul părţilor.

Astfel, norma de competenţă în materia divorţului, reglementată de C. proc. civ. la art. 915 alin. (1), stipulează în sensul că aceasta aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. În teza a doua a menţionatului articol se prevede că în situaţia în care soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află ultima locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia are locuinţa reclamantul.

Aşa cum rezultă din norma de drept menţionată, regula generală în materie de divorţ este aceea că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea este cea în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, însă aceasta poate fi aplicată doar dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, şi anume: cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

În speţă, ultimul domiciliu comun al soţilor a fost, conform susţinerilor din cererea de chemare în judecată, în municipiul Bârlad, fără a exista dovezi în acest sens la dosar, iar, la momentul sesizării Judecătoriei Bârlad cu cererea de divorţ, respectiv 13.06.2019 precum şi în prezent, domiciliul reclamantei este în municipiul Bârlad, unde şi locuieşte, această împrejurare rezultând din înscrisul de la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, anume verificările efectuate de organele de poliţie prin care au constatat că reclamanta locuieşte efectiv în imobilul surorii sale din municipiul Bârlad de peste 2 ani de zile, precum şi din susţinerile reclamantei de la termenul de judecată din 20.05.2020, din faţa Judecătoriei Bârlad, conform cărora de un an se află în România.

În ceea ce-l priveşte pe pârât, acesta are domiciliul în Bârlad şi reşedinţa acestuia este în Marea Britanie, fiind plecat la muncă în străinătate, potrivit întâmpinării depuse la Judecătoria Bârlad.

Ca atare, văzând că locuinţa pârâtului nu se află în ţară, iar instanţele române sunt competente internaţional să soluţioneze cauza, potrivit art. 1081 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. şi art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE 2201/2003, în speţă, devine incidentă teza ultimă a art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia "când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

La data sesizării instanţei, reclamanta A. avea stabilit domiciliul în municipiul Bârlad, unde şi locuieşte, această împrejurare rezultând din înscrisul de la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "divorţ", în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.