Peremption of extraordinary appeal due to procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Deliberând, în condiţiile art. 395 C. proc. civ., asupra căii de atac de faţă:

Constată că, la data de 3 mai 2019 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2019, contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 845 din 22 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatoarea A., repartizată aleatoriu completului de filtru nr. 4.

Prin rezoluţia din data de 6 mai 2019 a fost acordat termen de judecată la data de 16 mai 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea A..

Prin încheierea din 16.05.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, constatând că niciuna dintre părţile legal citate nu s-a prezentat în instanţă şi că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.

La data de 02.10.2020, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a căii de atac intitulată "apel".

Analizând excepţia perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 16 mai 2019, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cauzei.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 18 noiembrie 2019, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol (ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, sâmbăta, 16 noiembrie 2019), părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

În raport de considerentele reţinute, având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecăţii pricinii şi că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare şi actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimată contestaţia în anulare cu a cărui judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 845 din 22 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatoarea A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.