Statute of limitations for annulment of irrevocable unenforceable judgments

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1695 din 19 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 15A din 13 ianuarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2004.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a promovat contestaţie în anulare contestatorul A., susţinând, în esenţă, că termenul de recurs trebuia calculat nu de la momentul comunicării deciziei recurate, 02.02.2015, ci de la momentul când contestatorul a luat cunoştinţă de această hotărâre, 17.03.2015, dată la care a solicitat eliberarea unei copii de pe hotărârea respectivă.

În drept, au fost invocate, prevederile art. 317-318 C. proc. civ.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite pentru considerentele ce succedă:

Prin decizia contestată nr. 1695 din 19 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 15A din 13 ianuarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2004.

Această decizie nu cuprinde dispoziţii care pot fi aduse la îndeplinire pe cale de executare silită, astfel că nu este susceptibilă de executare silită.

De asemenea, hotărârea contestată, fiind pronunţată în soluţionarea unui recurs, este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. ce prevăd că sunt hotărâri irevocabile cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Prin urmare, în cazul hotărârilor irevocabile nesusceptibile de executare silită, ca şi în cazul de faţă, termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este de 15 zile şi curge de la momentul subiectiv la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre. Acest moment trebuie însă să se situeze până la împlinirea unui an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate. Termenul obiectiv de un an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate marchează limita maximă în timp până la care partea interesată poate formula contestaţia în anulare.

Or, în speţă, hotărârea irevocabilă a fost pronunţată la data de 19 iunie 2015, iar contestaţia în anulare a fost formulată la data de 2 noiembrie 2020, cu mult după expirarea termenelor indicate de norma sus citată, termenul maxim de un an pentru promovarea prezentei contestaţii în anulare împlinindu-se la 19 iunie 2016.

Aşadar, în cauză, formularea contestaţiei în anulare s-a făcut cu depăşirea termenului obiectiv de un an prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., calculat în condiţiile art. 101 C. proc. civ., astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care instituie sancţiunea decăderii pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac, Înalta Curte urmează să dispună respingerea contestaţiei în anulare dedusă judecăţii, ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 1695 din 19 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2020.