Negative jurisdictional conflict over relative territorial competence and enforceability of contractual forum selection clause in pharmaceutical supply dispute

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 16 mai 2017 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei B. la plata sumei de 40.132,41 RON, cu titlu de debit principal şi penalităţi de întârziere contravaloare facturi neachitate.

Prin sentinţa civilă nr. 3363 din 21 iunie 2018, Judecătoria Târgu Mureş a admis cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. a formulat apel, invocând faptul că nu a fost niciodată citată în cauză sau a fost nelegal citată, şi a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 470 C. proc. civ., admiterea apelului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei Judecătoriei Târgu Mureş, spre rejudecarea cauzei în fond.

Prin decizia nr. 589/A din 29 octombrie 2019, Tribunalul Specializat Mureş a admis apelul declarat de pârâtă.

A anulat hotărârea primei instanţe şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, la 27 ianuarie 2020, pârâta C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Târgu Mureş.

II. Hotărârea Judecătoriei Târgu Mureş:

Prin sentinţa civilă nr. 919 din 27 februarie 2020, Judecătoria Târgu Mureş, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâtă, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

În motivare, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat art. 8.2 din contractul cadru de furnizare de produse farmaceutice nr. 89/22.05.2015, prevederi conform cărora dacă părţile nu vor ajunge la o înţelegere amiabilă, litigiile vor fi înaintate spre soluţionare instanţelor judecătoreşti de la sediul furnizorului.

Totodată, Judecătoria Târgu Mureş a constatat că nu se poate reţine că în cauză a intervenit o alegere a competenţei în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ. întrucât contractul cadru de furnizare de produse farmaceutice nr. 89/22.05.2015 nu a fost semnat şi de pârâtă în nume propriu astfel încât alegerea de competenţă să îi fie opozabilă.

Cum în privinţa pârâtei nu operează alegerea de competenţă, în cauză devin incidente prevederile de drept comun în materie de competenţă, respectiv dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., ce statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

III. Hotărârea Judecătoriei Brăila:

Învestită prin declinare, Judecătoria Brăila a pronunţat sentinţa civilă nr. 3753 din 7 august 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a trimis dosarul instanţei supreme, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, Judecătoria Brăila a reţinut că pârâta a invocat în cuprinsul cererii de apel doar lipsa de procedură şi nu a formulat critici cu privire la necompetenţa teritorială a instanţei de fond. Astfel, pârâta a solicitat admiterea apelului şi trimiterea cauzei la Judecătoria Târgu Mureş spre rejudecare cauzei în fond, exprimându-şi în acest fel, în mod expres, acordul cu privire la soluţionarea cererii de chemare în judecată de către Judecătoria Târgu Mureş.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conflictul negativ de competenţă ce face obiectul analizei s-a ivit între două instanţe de fond, respectiv Judecătoria Târgu Mureş şi Judecătoria Brăila, urmare a soluţionării apelului şi a anulării hotărârii pronunţate în fond de Judecătoria Târgu Mureş.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii, prin decizia nr. 589/A din 29 octombrie 2019, Tribunalul Specializat Mureş, constatând că judecata fondului de către Judecătoria Târgu Mureş s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, a admis apelul declarat de pârâta B., a anulat sentinţa primei instanţe şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului.

În rejudecare, în faţa instanţei de fond, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă teritorială relativă a Judecătoriei Târgu Mureş.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa unei alte instanţe (necompetenţa se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului).

În cauza dedusă judecăţii, excepţia de necompetenţă teritorială relativă a fost invocată în termen, de către pârâtă, prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţei învestită ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecarea fondului.

Contrar celor reţinute de Judecătoria Brăila, pârâta nu avea obligaţia de a formula critici în apel şi cu privire la necompetenţa teritorială a primei instanţe pentru a-i fi aplicabile după rejudecare dispoziţiile legale anterior redate, textul de lege neprevăzând o asemenea condiţie. Art. 476 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "prin apel este posibil să nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepţii sau trimiterea dosarului la instanţa competentă." În speţă, apelanta-pârâtă a invocat drept motiv de apel nelegala sa citare de către instanţa de fond, acesta fiind motivul anulării hotărârii primei instanţe şi rejudecării cauzei, însă acest aspect nu este de natură a-i îngrădi dreptul a invoca ulterior, în rejudecare, excepţia relativă de necompetenţă teritorială în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în privinţa pârâtei nu se poate reţine că operează prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la alegerea de competenţă întrucât contractul cadru de furnizare de produse farmaceutice nu a fost semnat de pârâtă în nume propriu, în cauză devin incidente prevederile de drept comun în materie de competenţă, respectiv dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., ce statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Din actele dosarului reiese că pârâta B. domiciliază în Brăila.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.