Territorial jurisdiction for return of enforced execution determined by debtor’s seat

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 23 octombrie 2019 pe rolul Judecătoriei Tulcea, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat instanţei să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 50/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C., pentru sumele ce au fost încasate (executate), respectiv restabilirea situaţiei anterioare executării, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 13.260 RON, poprită în perioada ianuarie 2018- aprilie 2019, şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin încheierea din 11 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. x/2018 a fost admisă contestaţia la executare, fiind anulate toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 50/2017 al BEJ C., hotărârea rămânând definitivă prin respingerea apelului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 723 şi urm. C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Tulcea:

Prin sentinţa civilă nr. 1027 din 16 iulie 2020, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivare, instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 724 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că procedura întoarcerii executării este o procedură distinctă de executarea propriu-zisă, în cadrul acesteia, stabilirea competenţei se va face conform calităţilor părţilor din procedura întoarcerii executării silite şi nu din procedura executării silite.

A reţinut, de asemenea, că în cadrul acţiunii de faţă, de întoarcere a executării, debitorul la care se referă art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este pârâta (persoană juridică), motiv pentru care, a declinat competenţa teritorială în favoarea instanţei de la sediul debitorului pârât la data sesizării organului de executare, respectiv în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 6006 din 9 septembrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a trimis dosarul instanţei supreme, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că executarea silită a fost încuviinţată prin decizia civilă nr. 22/17.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Tulcea, împotriva debitoarei A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. x/17.07.2008.

Prin încheierea din 11 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. x/2018, a fost admisă contestaţia la executare, dispunându-se anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 50/2017 al BEJ C., definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 720/2019 a Tribunalului Tulcea.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (fost 650 alin. (1), instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A reţinut, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare.

Concluzionând, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a arătat că "în cauză instanţa de executare este judecătoria de la sediul debitorului, respectiv instanţa de executare care a încuviinţat executarea silită, în speţă fiind Tribunalul Tulcea."

A făcut referire şi la Decizia nr. 5/2012 pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea recursului în interesul legii, unde s-a reţinut că, " întrucât competenţa de încuviinţare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) din C. proc. civ., judecătoriei, ca instanţă de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanţă de executare, potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) din C. proc. civ.. Totodată, în virtutea aceluiaşi principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obţine decât prin ordinul unei instanţe judecătoreşti, atunci şi revocarea unei executări - înţeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obţine doar prin ordinul aceleiaşi instanţe, fiind singura care cunoaşte în detaliu modul de săvârşire a procesului de executare".

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, reclamanta-debitoare A. a solicitat instanţei să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 50/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C., respectiv restabilirea situaţiei anterioare executării, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 13.260 RON, poprită în perioada ianuarie 2018- aprilie 2019, potrivit prevederilor art. 723 şi următoarele din C. proc. civ.. Aceasta întrucât, prin încheierea din 11 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. x/2018, a fost admisă contestaţia la executare, dispunându-se anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 50/2017, definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 720/2019 a Tribunalului Tulcea.

Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 724 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă au dat o interpretare diferită noţiunii de "instanţă de executare" - prin raportare la calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, respectiv prin raportare la calitatea de debitor în cadrul executării silite. Astfel, Judecătoria Tulcea a reţinut că aparţine pârâtei S.C. B. S.A. calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, în timp ce Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că la data începerii executării silite reclamanta A. avea calitatea de debitor, făcând trimitere la considerentele Deciziei nr. 5/2012 pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea recursului în interesul legii.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată - întoarcere executare silită - în cauză sunt incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 724 C. proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare executării se poate dispune, la cererea celui interesat, fie de către instanţa care a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, fie de către instanţa care rejudecă fondul, după desfiinţarea hotărârii executate, fie de către instanţa de executare, pe cale separată, în cazul în care aceasta nu s-a dispus în condiţiile anterioare.

În speţă, întoarcerea executării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată distincte cu care reclamanta a învestit instanţa de judecată, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. care dispun că dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare .

Legiuitorul a creat instituţia întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziţia fostului debitor - devenit creditor în cadrul întoarcerii executării - un mijloc facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, în scopul restabilirii situaţiei anterioare şi al recuperării prestaţiei efectuate către creditor (devenit, la rândul său, debitor).

Înalta Curte apreciază că, în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cererii de întoarcere a executării silite, este aplicabilă Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 251 din 13/04/2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria.

În ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Întoarcerea executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin restabilirea situaţiei anterioare executării săvârşite, ca urmare a desfiinţării ulterioare a titlului executoriu.

Prin urmare în cererea de întoarcere a executării silite ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta A. are calitatea de creditoare şi pârâta S.C. B. S.A. are calitatea de debitoare, iar potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. anterior redat, instanţa competentă să soluţioneze cererea este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul debitoarea-pârâtă.

Având în vedere argumentele expuse, cum debitoarea-pârâtă are sediul în Bucureşti, str. x, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.