Jurisdictional conflict in enforcement challenge involving a court as debtor: application of impartiality rules under Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 5 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, contestatorul Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1747/2019 al B. şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 şi următoarele C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea:

Prin sentinţa civilă nr. 1.718 din 23 iunie 2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimatul A., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivare, instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (21) C. proc. civ., declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

III. Hotărârea Judecătoriei Sibiu:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu a pronunţat sentinţa civilă nr. 3055 din 21 august 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a trimis dosarul instanţei supreme, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, Judecătoria Sibiu a reţinut că soluţia pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea este nelegală deoarece contestatorul trebuia să aleagă instanţa care soluţionează contestaţia şi nicidecum instanţa iniţial investită. A reţinut, de asemenea, că excepţia trebuia dezbătută în contradictoriu, urmând ca în funcţie de opţiunea contestatorului dosarul să fie trimis la instanţa aleasă.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este definită prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. prevede că: instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Aplicând dispoziţiile legale anterior redate la speţa dedusă judecăţii, reiese că soluţionarea contestaţiei la executare este de competenţa instanţei de executare, respectiv Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanţă de la sediul debitorului Tribunalul Vâlcea.

Se constată însă că debitorul din cauză este o instanţă judecătorească, respectiv Tribunalul Vâlcea - instanţă căreia i-ar reveni competenţa de soluţionare a pricinii în calea de atac.

În această situaţie, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018. Conform acestei decizii, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Este adevărat că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanţei competente dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

În respectarea exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială", raportat la calitatea debitorului din prezenta pricină, respectiv de instanţă căreia i-ar reveni competenţa de soluţionare a căii de atac, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, din oficiu, poate invoca excepţia de necompetenţă, apreciind că, altfel, părţile nu vor avea parte de un proces echitabil.

În atare context, Înalta Curte constată că interesul ocrotit prin dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil.

Reţinând că debitorul din cadrul raportului juridic obligaţional dedus judecăţii este Tribunalul Vâlcea, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiţia pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea Judecătoriei Sibiu, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Piteşti, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Râmnicu Vâlcea (instanţă care ar fi fost competentă să judece cererea potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ.).

În stabilirea instanţei competente primează calitatea debitorului Tribunalul Vâlcea - instanţă care ar urma să soluţioneze calea de atac în pricina în care are figurează ca parte. Or, în atare împrejurare, pentru a garanta părţilor dreptul la un proces echitabil, se impune a fi aplicate cu prioritate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.