Negative jurisdictional conflict resolved: Sector 5 Bucharest Court competent to authorize execution against Ministry of Public Finance

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 14 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Iaşi, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Ministerul Economiei şi Finanţelor, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 748 din 23 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul x/2007, lămurită prin încheierea din 11 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul x/2007, irevocabilă prin decizia nr. 437 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Iaşi:

Prin sentinţa civilă nr. 7687 din 23 septembrie 2020, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

În motivare, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare revenind instanţei de la sediul debitorului.

Constatând că sediul debitorului se află în Bucureşti, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

III. Hotărârea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 5788 din 8 octombrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a trimis dosarul instanţei supreme, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită a celorlalţi debitori şi este competentă teritorial să soluţioneze cauza având ca obiect un incident în cadrul procedurii de executare (cerere de extindere a executării silite pornite în dosar cu privire la un nou debitor şi pentru o nouă obligaţie), ţinând cont că executarea silită din dosarul nr. x/2020 are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, neputând fi divizată între instanţele în raza cărora îşi au sediul aceştia.

Astfel, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială aveau domiciliul o parte dintre debitori la data sesizării executorului judecătoresc şi care a încuviinţat executarea silită.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost modul diferit în care instanţele aflate în conflict au apreciat asupra cererii deduse judecăţii. Astfel, Judecătoria Iaşi a arătat că a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de încuviinţare a executării silite şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul debitorului, pe când Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că cererea dedusă judecăţii este un incident în cadrul procedurii de executare, respectiv o cerere de extindere a executării silite cu privire la un nou debitor, declinând competenţa de soluţionare în favoarea instanţei care ar fi încuviinţat executarea silită a aceleiaşi creditoare în contradictoriu cu alţi debitori.

Prin precizarea depusă în dosarul Judecătoriei Iaşi, transmisă prin email la 23 septembrie 2020, executorul judecătoresc A. a menţionat că nu a înţeles să formuleze cerere de completare a încheierii de încuviinţare silită nr. 3023 din 19 august 2020, ci a învestit instanţa cu o cerere distinctă de încuviinţare a executării, cu privire la acelaşi titlu executoriu, formulată de acelaşi creditor, însă împotriva altui debitor.

Având în vedere cele precizate, ţinând cont de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, se constată că executorul judecătoresc a înţeles să învestească instanţa cu o cerere de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului Ministerul Finanţelor Publice, acţiune de competenţa instanţei de executare, după cum prevede art. 651 alin. (3) C. proc. civ.: instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare este definită prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauza dedusă judecăţii, debitorul împotriva căruia se solicită încuviinţarea executării silite este Ministerul Finanţelor Publice, având sediul în Bucureşti, Str. x.

În consecinţă, faţă de caracterul de ordine publică al normelor de competenţă, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.