Debtor's enforcement challenge assigned to Bucharest Sector 2 court, not Oradea; exclusive territorial competence fixed for annulment and restitution claims.

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 20 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Oradea contestatoarea A., în contradictoriu cu B. şi C. S.R.L. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2012 înregistrat pe rolul SCPEJ D., prin care a solicitat:

În principal:

1. desfiinţarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. x/2012;

2. anularea încheierilor de încuviinţare a executării silite pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. x/2012.

În subsidiar:

1. lămurirea întinderii titlului executoriu;

2. anularea încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare din 2 iulie 2020 şi a tuturor actelor de executare;

3. întoarcerea executării silite

4. obligarea intimatei la restituirea sumelor care au fost executate silit până la judecarea acţiunii.

II. Hotărârea Judecătoriei Oradea:

Prin sentinţa civilă nr. 3700 din 22 septembrie 2020, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

În motivare, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 400 alin. (1) şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare revenind instanţei de executare - judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanţa a reţinut că atât domiciliul debitorului, cât şi sediul organului de executare se află în Bucureşti, care se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 2, instanţă care de altfel a şi încuviinţat executarea silită, iar terţul poprit are punct de lucru, de asemenea, în Bucureşti conform datelor ONRC, locul de muncă al debitorului.

Instanţa a arătat şi că debitarea contului debitorului, ca loc al executării silite prin poprire, a avut loc la E. sucursala Dr. Felix tot din Bucureşti şi prin reţineri salariale la F. cu sediul tot în Bucureşti, de data aceasta în sector 3.

În lipsa unor probe care să susţină poziţia contestatorului privind locul executării silite ca fiind Oradea, măcar ca loc al sediului central al contabilităţii societăţii intimate C. sau al sucursalelor bancare de debitare a contului contestatorului de la cele trei bănci menţionate mai sus (G. S.A. cu sediul în Timişoara, H. cu sediul în Cluj Napoca şi I. S.A. cu sediul în Braşov), instanţa a apreciat că locul executării silite este Bucureşti sector 2, unde se află organul de executare, SCPEJ D. şi domiciliul debitorului, precum şi sucursalele celor 3 bănci unde s-a dispus poprirea.

III. Hotărârea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 9016 din 9 noiembrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a trimis dosarul instanţei supreme, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a arătat că în cazul executării silite prin poprire executarea se efectuează la sediul terţului poprit, în speţă la sediul societăţii C. S.R.L. - terţ poprit ce a confirmat înfiinţarea popririi la 22 iulie 2020. Prin urmare, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare nu poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar fără personalitate juridică al terţului poprit sau locul unde se desfăşoară activitatea terţului poprit.

Având în vedere că sediul terţului poprit C. S.R.L. este situat în Oradea, a apreciat că atât Judecătoria Oradea, cât şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, sunt instanţe de executare competente să soluţioneze contestaţia la executare.

Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ., reclamantul are dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente, acesta alegând să sesizeze Judecătoria Oradea.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezenta cauză are ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu B. şi C. S.R.L. împotriva executării silite declanşate în dosarul de executare nr. 203/2012 înregistrat pe rolul SCPEJ D..

Prin încheierea din 24 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2012, a fost încuviinţată executarea silită solicitată de creditorul E. Romania S.A. împotriva debitoarei A. pentru recuperarea creanţei privind titlul executoriu reprezentat de contractul de credit x din 19.12.2007 încheiat cu E., executarea silită urmând a se efectua potrivit art. 3711 alin. (3) şi următoarele C. proc. civ.

Art. 3711 alin. (3) C. proc. civ. dispune că executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.

Potrivit dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de executare, aceasta fiind, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Prin urmare, în procedura executării silite, locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanţei de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi.

În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

De asemenea, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

În speţă, instanţa în circumscripţia căreia s-a făcut executarea, în sensul dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţă care prin încheierea din 24 septembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. x/2012 a încuviinţat executarea silită solicitată de creditorul E. Romania S.A. împotriva debitoarei A..

Având în vedere cele constatate, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.