Conflict of jurisdiction over forced execution against regional ministry directorate resolved in favor of Iași court

Şedinţa publică din data de 09 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia civilă la data de 24 septembrie 2020, executorul judecătoresc A., din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi B. şi A., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de decizia nr. 216/08.04.2008, pronunţată de către Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2007, lămurită prin decizia nr. 30/16.11.2016, prin încheierea din 03.06.2020 şi prin încheierea din 25.02.2020 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2007, decizia nr. 299/09.05.2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2007, lămurită prin încheierea din 25.02.2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2007, şi decizia nr. 800/25.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008, la cererea creditorilor C., D., E., F., G., H., I.

şi J., împotriva debitorului Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în vederea plăţii drepturilor băneşti rezultate prin aplicarea creşterilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01.01.2007 în raport cu luna septembrie 2007, până la încetarea discriminării, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, în sensul că indexările de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 acordate prin titlul executoriu s-au aplicat asupra valorii de referinţă sectoriale şi au făcut parte din indemnizaţia brută de încadrare a creditorilor, inclusiv la "data încetării discriminării" stabilită ca dată de 31.12.2009, indemnizaţie ce trebuia păstrată în plată şi acordată succesiv, în continuare, în punerea în aplicare a legilor de salarizare; precum şi plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile salariale calculate potrivit cu nr. crt. 6-13 de la lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, în raport cu funcţiile pe care le deţin şi drepturile salariale încasate efectiv începând cu data de 01.04.20006-14.01.2008, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective, coeficienţii de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A) din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, aplicaţi prin titlul executoriu fiind incluşi în indemnizaţia de încadrare a reclamanţilor, aplicându-se în continuare, în punerea în aplicare a legilor de salarizare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţă civilă nr. 8173 din 07 octombrie 2020, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite formulate de petentul A., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi B. şi A., pentru creditorii C., D., E., F., G., H., I. şi J. în contradictoriu cu debitorul Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a constatat că prin titlurile executorii menţionate în cererea de încuviinţare a executării silite, instanţele de judecată au stabilit în sarcina debitorului Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice (reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi) obligaţia de a aloca fondurile necesare plăţii sumelor acordate creditorilor, achitarea acestor sume de bani urmând a fi realizată de către Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Reţinând că petentul a solicitat încuviinţarea executării silite numai împotriva debitorului Ministerului Economiei şi Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, b-dul x nr. 16, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este cea de la sediul debitorului, în raport de art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) din C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6812 din 06 noiembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenta de solutionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Iaşi. Totodată, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a constatat că din modalitatea de formulare atât a cererii de executare silită de către creditori, cât şi a cererii de încuviinţare silită de către executorul judecătoresc ce fac obiectul prezentului dosar, rezultă că se solicită încuviinţarea silită împotriva Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, cu sediul în Iaşi, judeţul Iaşi, iar nu în raport cu Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice cu sediul în Bucureşti, str. x, fiind astfel competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Iaşi, prin raportare la dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere că Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2020 în baza aceluiaşi titlu executoriu, precum şi faţă de faptul că executorul judecătoresc a înţeles să extindă cadrul procesual sub aspectul debitorilor în cadrul aceluiaşi dosar de executare, instanţa apreciază că nu pot exista, în cadrul aceluiaşi dosar de executare, încuviinţări de executare pronunţate de instanţe de executare distincte, fiind evocată, sub acest aspect, jurisprudenţa instanţei supreme în materie.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin demersul judiciar, petentul A., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi B. şi A., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de decizia nr. 216/08.04.2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2007, lămurită prin decizia nr. 30/16.11.2016, prin încheierea din 03.06.2020 şi prin încheierea din 25.02.2020 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2007, decizia nr. 299/09.05.2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2007, lămurită prin încheierea din 25.02.2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2007, şi decizia nr. 800/25.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008, în baza cererii de executare silită formulată la data de 21 septembrie 2020 de către creditorii C., D., E., F., G., H., I. şi J..

Divergenţa ce a cauzat prezentul conflict de competenţă a fost generată de incidenţa normelor de procedură, ce reglementează competenţa teritorială a instanţei de judecată, determinată de sediul debitorului, în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ. care statuează asupra competenţei de soluţionare a cererii în favoarea instanţei de executare.

Astfel fiind, Judecătoria Iaşi a făcut aplicarea acestor prevederi legale prin raportare la sediul debitorului Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a avut în vedere sediul debitoarei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, instituţie cu personalitate juridică distinctă de cea a Ministerului Economiei şi Finanţelor Publice.

Potrivit art. VI alin. (1) din O.U.G nr. 1/2016, pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial nr. 85 din 4 februarie 2016, "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cererile de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţele judecătoreşti şi cu procedura prevăzută de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, astfel cum a fost modificată prin ordonanţa de urgenţă."

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Dispoziţiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă, aşadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestaţiilor la executare, a cererilor de încuviinţare a executării silite, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Potrivit art. 664 din C. proc. civ., " (1) Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel. (…) (3) Cererea de executare silită cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art. 148: numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi debitorului; bunul sau, după caz, felul prestaţiei datorate; modalităţile de executare solicitate de creditor."

Dispoziţiile art. 666 din C. proc. civ. stipulează că:

"(1) În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru."

Prin prisma dispoziţiilor legale evocate, se reţine că executarea silită se realizează pentru fiecare persoană obligată prin raportul juridic substanţial, astfel încât pentru stabilirea instanţei de executare interesează sediul debitorului împotriva căruia s-a formulat cererea de încuviinţare a executării silite, în limitele principiului disponibilităţii.

În speţa supusă analizei, Înalta Curte reţine că cererea de executare silită formulată la data de 21 septembrie 2020, în cadrul procedurii execuţionale, demarată în dosarul nr. x/2020, a fost îndreptată împotriva debitorului Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, iar în actul de învestire al instanţei reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite formulată de către executorul judecătoresc este menţionat în mod expres sediul acestui debitor în Iaşi, judeţul Iaşi.

Totodată, se constată că prin încheierea nr. 11350 din 15 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în baza aceluiaşi titlu executoriu, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită inclusiv în raport cu debitorul Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice.

Or, din modalitatea de formulare atât a cererii de executare de către creditori, precum şi a cererii de încuviinţare de către executorul judecătoresc, ce face obiectul prezentului dosar, rezultă că se solicită încuviinţarea executării silite împotriva Ministerului Economiei şi Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, cu sediul în Iaşi, iar nu împotriva Ministerului Economiei şi Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, fiind vorba de două entităţi juridice distincte, cu personalitate juridică.

Cum la data sesizării organului de executare, debitorul împotriva căruia se solicită încuviinţarea executării silite avea sediul în Iaşi, iar, în plus, Judecătoria Iaşi a încuviinţat, în baza aceluiaşi titlu executoriu, executarea silită inclusiv în raport de debitorul Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, competenţa de soluţionare a cererii revine acestei instanţe, prin prisma dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi, secţia civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite deduse judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 decembrie 2020.