Revision bid over res judicata clash rejected as inadmissible; Romsilva ordered to pay costs

Şedinţa publică din data de 09 decembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Litigiul vizând dosarul nr. x/2010, soluţionat prin deciziile nr. 147A/13.11.2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă şi nr. 3332/27.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 aprilie 2011, sub nr. x/12.04.2001, pe rolul Tribunalului Suceava, A., în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, şi Direcţia Silvică Suceava, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: radierea dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la imobilele identificate în cărţile funciare pentru numerele topografice indicate în cuprinsul acţiunii; obligarea pârâţilor la a preda reclamantei în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 192.158 ha teren cu vegetaţie forestieră, precum şi construcţiile necesare administrării pădurilor; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept au fost invocate prevederile art. 481 din C. civ., art. 6 şi art. 27 din Legea nr. 213/1998, art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Prin sentinţa civilă nr. 305 din 15 octombrie 2001, Tribunalul Suceava a respinsă ca prematur introdusă acţiunea în revendicare de drept comun.

Judecata litigiului a parcurs mai multe cicluri procesuale, iar în al treilea ciclu procesual reclamanta a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul reducerii suprafeţei de teren revendicate, de la 192.158 ha teren cu vegetaţie forestieră, la 166.813,50 ha.

Prin sentinţa civilă nr. 538 din 13 martie 2007, Tribunalul Suceava a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilele terenuri enumerate în cuprinsul hotărârii.

Prin decizia civilă nr. 147 A din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei-Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, formulat împotriva sentinţei civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava; a admis în parte apelurile declarate de pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-Direcţia Silvică Suceava, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi de intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, B. Suceava formulate împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o şi, judecând, a respins în întregime ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei- Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei împotriva pârâţilor Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-Direcţia Silvică Suceava şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară şi rectificare de carte funciară; a admis cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâţilor de intervenienţii C., D., E., F., G., H., G. şi I.; a obligat reclamantul să plătească pârâtei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava suma de 300,000 Ron cheltuieli parţiale de judecată în apel; a respins toate celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei-Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor împotriva deciziei civile nr. 147/A din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă şi împotriva încheierilor pronunţate în 21 iunie 2012, 11 septembrie 2012, 06 noiembrie 2012 şi 17 septembrie 2012 ale Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă; a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva-Direcţia Silvică Suceava şi de intervenienta B. împotriva aceleiaşi decizii; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata intervenientă D..

2. Litigiul privind dosarul nr. x/2018, finalizat prin decizia nr. 519 din 03 iulie 2020 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă:

Prin acţiunea civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, la data de 23 august 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, reprezentată legal de către ing. J., având funcţia de director, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea de Cult Parohia Sf. Gheorghe Vicovu de Sus, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Instituţia Prefectului Judeţului Suceava şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Putna, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. x/23.10.2003, emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava, pentru suprafaţa de 30 ha teren cu vegetaţie forestiera identică amenajistic cu u.a. 10A%, 10D, 11A% din U.P I Ocolul Silvic Putna şi cadastral cu parcela funciară, 1403/2 din CF x Putna şi să dispună restituirea contravalorii masei lemnoase exploatate de pe suprafaţa indicată în primul capăt de cerere, aferente perioadei de 3 ani, anterioară depunerii prezentei acţiuni.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997 de modificare şi completare a Legii nr. 18/1991 - art. 1345 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1039 din 15 martie 2018, Judecătoria Rădăuţi a respins excepţia lipsei de interes a noilor capete de cerere formulate prin cererea de modificare a acţiunii, formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava; a respins acţiunea civilă, aşa cum a fost modificată, formulată împotriva pârâtei Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acţiunea civilă, aşa cum a fost modificată, împotriva pârâţilor Parohia Sf. Gheorghe Vicovu de Sus, Comisia comunală de fond funciar Putna şi Comisia judeţeană de fond funciar Suceava, constatare nulitate hotărâre comisie judeţeană şi anulare proces-verbal de punere în posesie; a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x/23.10.2003 emis de Comisia judeţeană de fond funciar Suceava; a constatat nulitatea absolută parţială a hotărârii nr. 904/12.06.2003 emisă de Comisia judeţeană de fond funciar Suceava, cu privire la poziţia nr. 1 din anexa nr. 55; a dispus anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. x întocmit la data de 10.10.2003.

Prin decizia nr. 519 din 03 iulie 2020, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Unitatea de Cult Parohia Sf. Gheorghe împotriva încheierii de şedinţă din data de 08.03.2018 a Judecătoriei Rădăuţi, intimate fiind reclamanta RNP-Romsilva-Direcţia Silvică Suceava, şi pârâtele Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Suceava şi Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Putna; a admis apelul declarat declarat de pârâta Unitatea de Cult Parohia Sf. Gheorghe împotriva sentinţei civile nr. 1039/15.03.2018 a Judecătoriei Rădăuţi, intimate fiind reclamanta RNP-Romsilva-Direcţia Silvică Suceava şi pârâtele Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Suceava şi Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Putna; a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1039/15.03.2018 a Judecătoriei Rădăuţi, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Unitatea de Cult Parohia Sf. Gheorghe Vicovu de Sus, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Putna; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 1039/15.03.2018 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi care nu sunt contrare prezentei decizii; a obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de revizuire:

Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2020, revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava a solicitat anularea deciziei nr. 519 din 03 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, cu obligarea Parohiei "Sfântul Gheorghe" Vicovu de Sus la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, revizuenta a arătat că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 147 A din 13 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu referire la istoricul litigiului, a susţinut că după mai multe cicluri procesuale ale acţiunii în revendicare, formulată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB), în cadrul dosarului nr. x/2010, Curtea de Apel Cluj a tranşat în mod irevocabil faptul că FBORB este o fundaţie de drept public înfiinţată şi dizolvată prin lege, iar bunurilor din patrimoniu au aparţinut întotdeauna Statului, K. având doar calitatea de administrator, iar nu de titular al vreunui drept real.

Paralel cu revendicarea, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a instruit preoţi parohi din peste 560 de unităţi de cult de pe raza judeţului Suceava să solicite reconstituirea a câte 30 ha teren din fondul forestier, în temeiul art. 29 din Legea nr. 1/2000, indicându-le ca temei al cererii patrimoniul FBORB, adică aceeaşi fundaţie despre care se reţinuse, cu putere de lucru judecat, că nu avusese niciodată în proprietate terenuri forestiere pe raza Bucovinei.

Confuziile juridice ale autorităţilor administrative au condus la eliberarea nelegală în perioada 2002-2004, de către Comisia Judeţeană Suceava, a 570 titluri de proprietate pentru câte 30 ha teren forestier către diverse unităţi de cult de pe raza judeţului Suceava.

În atare situaţie, Romsilva a iniţiat 570 de litigii prin care a solicitat, în temeiul art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997, constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise în condiţiile astfel cum au fost arătate, din acest număr de litigii făcând parte şi dosarul nr. x/2017, în care s-a pronunţat decizia nr. 526/03.07.2020, a cărei revizuire se solicită.

Prin sentinţa nr. 1039 din 15 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Rădăuţi a admis în mod judicios cererea de chemare în judecată formulată de către Romsilva şi a dispus anularea titlului de proprietate nr. x din 12 iunie 2003 emis Parohiei "Sfântul Gheorghe" Vicovu de Sus.

Prin decizia civilă nr. 519 din 03 iulie 2020, Tribunalul Suceava a admis apelul împotriva acestei sentinţe şi a respins, ca nefondată, acţiunea.

Legea nr. 1/2000 permite reconstituirea terenurilor către unităţi de cult doar în măsura în care fondul bisericesc (Biserica Ortodoxă Română) din care face parte unitatea de cult a avut în proprietate terenuri forestiere.

În opinia revizuentei, pe de o parte, FBORB nu face parte din cultul creştin ortodox, ci este o fundaţie specială, de sine stătătoare, separată de Biserica Ortodoxă Română, iar pe de altă parte, acesta nu a avut niciodată în proprietate terenuri în zona Bucovinei, aspecte tranşate cu putere de lucru judecat în dosarul nr. x/2010 de către Curtea de Apel Cluj şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, soluţia pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2017 este potrivnică soluţiilor pronunţate în dosarul nr. x/2010, cărora le încalcă lucrul judecat, întrucât reţine că FBORB a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei, deşi prin deciziile nr. 147/A/2013 şi nr. 3332/2014 s-a stabilit contrariul.

Deşi prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a reţinut că suprafaţa de teren din acel dosar nu este identică cu cea din dosarul nr. x/2010, distincţia făcută de acea instanţă între proprietarul util şi cel deplin este fără relevanţă în cauza de faţă, întrucât dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 fac trimitere la bunuri aflate în proprietate fără a face distincţie proprietatea utilă şi cea directă, iar dezlegarea dată prin decizia nr. 3332/2014 a vizat întreg patrimoniul FBORB, iar nu doar anumite suprafeţe de teren.

Contrar celor reţinute de Tribunalul Suceava, argumentul principal în dosarul nr. x/2010 pentru respingerea acţiunii FBORB l-a constituit nedovedirea dreptului de proprietate, iar nu nedovedirea amplasamentului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare, prin care a susţinut pertinenţa motivelor invocate de revizuentă, redând din considerentele deciziei nr. 147A/13.11.2013 a Curţii de Apel Cluj (pag. 172) şi cele ale deciziei nr. 3332/27.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (pag. 173).

Totodată, a precizat că Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva este singurul organ administrativ care reprezintă statul în sectorul silvic şi, prin urmare, are obligaţia să vegheze la respectarea legalităţii reconstituirii dreptului de proprietate.

La rândul ei, intimata Unitatea de Cult Parohia "Sfântul Gheorghe" Vicovu de Sus a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire arătând, în principal, că aceasta are caracter inadmisibil, nefiind îndeplinită condiţia de a nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat în cel de-al doilea dosar, în realitate se tinde la o reapreciere asupra modalităţii în care Tribunalul Suceava a tranşat, prin decizia supusă revizuirii, chestiunea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 147/13.11.2013 a Curţii de Apel Cluj.

De asemenea, nu este întrunită cerinţa triplei identităţi de elemente între decizia nr. 147/2013 a Curţii de Apel Cluj şi judecata ce a fost finalizată prin decizia nr. 519/3.07.2020 a Tribunalului Suceava, de vreme ce prima a vizat o acţiune în revendicare, cu privire la o anumită suprafaţă de teren, iar cea de-a doua s-a referit la anularea unui titlu de proprietate asupra altui teren, cu un altfel de regim juridic, ce nu a fost inclus în terenul revendicat anterior.

Mai mult, pretinsa autoritate de lucru judecat a deciziei nr. 147/13.11.2013 a Curţii de Apel Cluj a reprezentat cauza juridică a acţiunii Romsilva de anulare a titlului de proprietate, astfel încât incidenţa sau lipsa de incidenţă a acesteia a fost analizată de instanţele de fond odată cu soluţionarea acţiunii în anularea titlului de proprietate.

Revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava a depus note de şedinţă prin care a susţinut că cererea de revizuire îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu art. 430-431 din C. proc. civ., iar efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune întrunirea triplei identităţi, ci existenţa unei legături între aspectul litigios supus judecăţii în cel de-al doilea proces şi acelaşi aspect, tranşat definitiv, de către o instanţă judecătorească anterioară.

A mai învederat că analizarea admisibilităţii revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, prin raportare la condiţiile impuse de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, cu ignorarea art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reprezintă o încălcare a art. 430-431 din C. proc. civ. şi nesocotirea interesului public, care înglobează atât celeritatea înfăptuirii actului de justiţie şi asigurarea bunei administrări a actului de justiţie şi a unei practici unitare, cât şi garantarea securităţii raporturilor juridice şi a efectivităţii normelor legale.

Revizuenta a subliniat că introducerea unei condiţii, şi anume aceea ca revizuentul să nu fi invocat şi instanţa să nu fi soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces, este nelegală şi încalcă drepturile sale de liber acces la justiţie şi la un proces echitabil (art. 21 din Constituţie), precum şi dreptul la un remediu efectiv (art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 din C. proc. civ., "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri (...)"

Raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de textul legal redat, ce se constituie în temeiul juridic al căii extraordinare de atac promovată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, o reprezintă necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când printr-o hotărâre ulterioară s-a statuat în sens contrar a ceea ce s-a tranşat în legătură cu aceeaşi cerere ce a făcut obiectul primei judecăţi.

În alte cuvinte, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).

Este real că potrivit art. 431 din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Dacă primul alineat al articolului sus-menţionat dă expresie funcţiei negative a lucrului judecat potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză, alin. (2) al aceluiaşi articol reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, în acest caz nefiind necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară între aceleaşi părţi să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă rezolvarea a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente (date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă).

În oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcţia negativă, care opreşte un al doilea proces - bis de eadem re ne sit actio sau cea pozitivă, care presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei), incidenţa autorităţii de lucru judecat se apreciază, pe de o parte, din perspectiva relativităţii efectelor sale (ce se produce între părţile ce au stat în judecată în ambele procese), iar pe de altă parte, a necesităţii ca aceasta să nu fi fost invocată şi analizată în cel de-al doilea litigiu.

Este adevărat că art. 509 alin. (1) pct. 8 din din C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiţie de admisibilitate, însă această condiţionare decurge în mod necesar din caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii menită să sancţioneze doar încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu şi modalitatea în care cea de-a doua hotărâre, având a analiza excepţia autorităţii de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior (o chestiune litigioasă ce are legătură sau se răsfrânge, prin efectele sale, asupra noii judecăţi) dă dezlegare acestor aspecte.

Drept urmare, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziţia părţii, nu se produce o reformare a hotărârilor pretins contradictorii în urma exercitării controlului judiciar asupra legalităţii acestora, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, se procedează la anularea ultimei hotărâri.

În speţa supusă analizei, litigiul în care a fost pronunţată decizia nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a avut ca obiect o acţiune în revendicare, întemeiată pe art. 481 din C. civ., art. 6 şi art. 27 din Legea nr. 213/1998, formulată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-Direcţia Silvică Suceava, Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi cu intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, B. Suceava, C., D., E., F., G., H., G. şi I..

Cel de-al doilea litigiu în care a fost pronunţată decizia nr. 519/03.07.2020 a Tribunalului Suceava a avut ca obiect o acţiune întemeiată pe Legea nr. 1/2000, formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea de Cult Parohia Sf. Gheorghe Vicovu de Sus, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Instituţia Prefectului Judeţului Suceava şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Putna, prin care a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. x/23.10.2003, emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava, pentru suprafaţa de 30 ha teren cu vegetaţie forestiera identică amenajistic cu u.a. 10A%, 10D, 11A% din U.P I Ocolul Silvic Putna şi cadastral cu parcela funciară, 1403/2 din CF x Putna şi să dispună restituirea contravalorii masei lemnoase exploatate de pe suprafaţa indicată în primul capăt de cerere, aferente perioadei de 3 ani, anterioară depunerii prezentei acţiuni.

În justificarea ultimului demers judiciar, finalizat prin hotărârea a cărei anulare o solicită, revizuenta a invocat drept temei tocmai nesocotirea efectului autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 147/13.11.2013 a Curţii de Apel Cluj, care într-o acţiune în revendicare a statuat că Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB), în considerarea patrimoniului căruia s-a făcut reconstituirea dreptului şi s-a emis titlul de proprietate, n-a avut niciodată calitatea de proprietar asupra terenurilor cu destinaţie forestieră, ci doar pe aceea de administrator, împrejurare în care devin incidente dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997, care reglementează nulitatea absolută a actelor emise în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite la reconstituire.

În atare situaţie, prin raportare la pretenţiile reclamantei deduse judecăţii, instanţele au analizat efectul autorităţii de lucru judecat de care s-a prevalat reclamanta.

Astfel, în timp ce prima instanţă (Judecătoria Rădăuţi) a considerat că pârâta Unitatea de Cult Parohia "Sfântul Gheorghe" Vicovu de Sus nu era îndreptăţită la reconstituire, nefiind întrunite condiţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, întrucât se opuneau constatările jurisdicţionale, învestite cu autoritate de lucru judecat, ale deciziei nr. 147/A/13.11.2013 a Curţii de Apel Cluj, Tribunalul Suceava, soluţionând cauza în apel, a considerat că dimpotrivă, dezlegările hotărârii definitive anterioare nu se opun noii judecăţi în sensul pretins de reclamantă.

În acest sens, s-a reţinut în considerentele deciziei menţionate faptul că între cele două cauze nu există identitate de obiect juridic şi material, de vreme ce acţiunea în revendicare a vizat o suprafaţă de teren, iar acţiunea ulterioară s-a referit la constatarea nulităţii unui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 1/2000, titlu care nu a fost invocat şi analizat în cadrul acţiunii în revendicare, şi la o altă suprafaţă de teren, care nu se suprapune şi nu rezultă că ar fi parte din suprafaţa reclamată în primul litigiu.

De asemenea, s-a apreciat că rigorile probaţiunii şi puterea doveditoare a actelor sunt privite în mod diferit în cele două proceduri judiciare câtă vreme în soluţionarea acţiunii în revendicare a fost avută în vedere distincţia între proprietatea utilă şi proprietatea directă (pentru a se trage concluzia că nu este justificat dreptul de proprietate care să asigure succesul acţiunii în revendicare), distincţie care, însă, nu prezintă relevanţă în acţiunea în nulitate, atâta timp cât dispoziţiile Legii nr. 1/2000, pe baza cărora s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, nu operează cu asemenea noţiuni şi distincţii.

Totodată, s-a avut în vedere şi faptul că dezlegările jurisdicţionale date prin decizia nr. 147/A/13.11.2013 a Curţii de Apel Cluj, nu se pot opune, în mod obligatoriu şi cu autoritate de lucru judecat, pârâtei - Unitatea de Cult, întrucât aceasta nu a fost parte în judecata anterioară, relativitatea efectelor autorităţii de lucru judecat producându-se numai în raporturile dintre părţi.

Aşadar, se constată că autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri nu doar că a fost invocată cu ocazia celei de-a doua judecăţi, dar a reprezentat însuşi fundamentul juridic al acţiunii în nulitate, susţinându-se că ineficienţa titlului de proprietate atacat este dată de nesocotirea celor tranşate anterior în legătură cu titularul dreptului de proprietate asupra fondului forestier, chestiune aptă să atragă incidenţa cauzei de nulitate prevăzute de art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997.

În acelaşi timp, astfel cum s-a arătat, instanţele învestite cu judecata acţiunii în nulitate au analizat incidenţa efectelor autorităţii de lucru judecat invocată, arătându-se prin decizia definitivă adoptată în apel, care sunt argumentele pentru care nu poate fi reţinută în contextul lipsei identităţii de obiect, cauză şi părţi.

Câtă vreme prin intermediul cererii de revizuire îndreptate împotriva deciziei nr. 519 din 03 iulie 2020 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, a fost pusă în discuţie modalitatea în care printr-o decizie definitivă, ca act jurisdicţional, s-au tranşat aspecte în legătură cu efectul autorităţii de lucru judecat al unei alte hotărâri, revizuenta tinde să transforme această cale extraordinară de atac într-una de reformare care să supună cenzurii legalitatea unei hotărâri definitive, în afara cazurilor strict prevăzute de lege.

Prin urmare, nu pot fi primite susţinerile revizuentei în sensul în care nu trebuie verificat dacă autoritatea de lucru judecat a fost invocată şi analizată cu ocazia celei de-a doua judecăţi, pentru că astfel s-ar adăuga o condiţie pe care legea nu o prevede, întrucât o asemenea analiză decurge din însăşi natura acestei căi extraordinare de atac, care, după cum s-a menţionat, nu permite realizarea unui nou control judiciar sub aspectul legalităţii unei asemenea hotărâri, prin care s-a verificat chestiunea autorităţii lucrului judecat.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat, în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri promovate în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în care instanţa este chemată să decidă asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare." (cauza Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, par. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24, publicată în M.Of. nr. 455/21.12.2010).

Totodată, dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispoziţiile art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează părţilor discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în faţa unei instanţe de judecată, garanţie de care revizuenta a beneficiat atât în procesul de revendicare, cât şi în procesul vizând acţiunea în nulitate, în toate gradele de jurisdicţie, şi nu deschide părţii nemulţumite, astfel cum pretinde revizuenta, căi de atac extraordinare împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, pentru că, astfel, ar fi afectat principiul securităţii raporturilor juridice.

Referitor la excepţia lipsei de interes a cererii de revizuire, invocată de intimata Unitatea de Cult Parohia "Sfântul Gheorghe" Vicovu de Sus, Înalta Curte reţine că nu se mai impune a fi cercetată în contextul analizei prioritare a chestiunii admisibilităţii cererii de revizuire.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, împotriva deciziei nr. 519 din 03 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Cu privire la cererea formulată de intimata Unitatea de Cult Parohia "Sfântul Gheorghe" Vicovu de Sus de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.799,82 RON reprezentând onorariu avocat, conform facturii seria x_2008 nr. x din 30 septembrie 2020, reţinând soluţia dispusă în cauză, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga revizuenta la plata sumei solicitate, pe care instanţa o apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de durata litigiului în faţa instanţei supreme, complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, împotriva deciziei nr. 519 din 03 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Obligă revizuenta la plata sumei de 5.799,82 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei Unitatea de Cult Parohia Sfântul Gheorghe Vicovu de Sus.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 decembrie 2020.