Rejection of revision for conflicting judgments where res judicata was not violated by recognizing superior title.

Şedinţa publică din data de 09 decembrie 2020

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia pronunţată de Tribunalul Dolj

Prin decizia nr. 940 din data de 02 octombrie 2014, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 17089/18.12.2013, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2009 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., C. şi reclamanţii D. şi E.; a respins recursul formulat de reclamanţii D. şi E., împotriva aceleiaşi sentinţe, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi B., C. şi A.; a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a respins şi cererea având ca obiect partajarea casei de cărămidă; a menţinut dispoziţiile din sentinţa recurată privind respingerea ca prescrisă a cererii de reducţiune liberalitate excesivă, respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare parţială a actului de donaţie nr. 20050/06.10.1992 şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/22.12.2000, până la cota de 1/3, respingerea cererii privind partajarea construcţiilor dependinţe şi a suprafeţei de 2000 mp teren din punctul Acasă, ca neîntemeiată; a dispus darea în debit a recurenţilor - reclamanţi cu suma de 3111 RON reprezentând taxă de timbru pentru fond.

2. Deciziile pronunţate de Tribunalul Argeş

Prin decizia nr. 582 din data de 05 februarie 2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii E. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 2612/2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii, apelanţii E. şi D. au formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., prin cererea completatoare depusă la 14 martie 2019, revizuenţii au susţinut că prin decizia atacată instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui lucru pe care l-au cerut.

În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au arătat că cele două hotărâri potrivnice la care se referă sunt decizia civilă nr. 940 din 02 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2009, irevocabilă, şi decizia civilă nr. 582/2019, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015, definitivă.

Prin decizia civilă nr. 2365 din 23 mai 2019, Tribunalul Argeş, secţia I civilă a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a dispus formarea unui dosar nou, cu nr. x/2019; a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., formulată de revizuenţii D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 582/05.02.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia nr. 2372 din data de 23 mai 2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuenţii E. şi D., în favoarea Curţii de Apel Craiova.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia nr. 2648 din data de 08 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii E. şi D. împotriva deciziei civile nr. 940/02.10.2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2009, şi a deciziei civile nr. 582/05.02.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii C. şi B..

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei nr. 2648 din 08 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, au declarat recurs revizuenţii D. şi E., solicitând casarea deciziei atacate cu consecinţa admiterii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., anularea deciziei nr. 582/2019 a Tribunalului Argeş şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.

Cu referire la incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., au învederat că prin decizia nr. 582/2019, pronunţată de Tribunalului Argeş în dosarul nr. x/2015, obiect al cererii de revizuire, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia nr. 940/2014 a Tribunalului Dolj.

Astfel, prima decizie a statuat faptul că recurenţii sunt proprietarii construcţiei C2 ce nu a făcut obiectul donaţiei, aşa încât au promovat cel de-al doilea litigiu pentru a intra în posesia proprietăţii descrise.

În motivarea deciziei recurate se face referire la neîndeplinirea condiţiei triplei identităţi, întrucât dosarul nr. x/2009, în care s-a pronunţat decizia nr. 940/2014, nu are acelaşi obiect cu dosarul nr. x/2015, în care s-a pronunţat decizia nr. 582/2019.

Instanţele anterioare nu au negat existenţa unui titlu valabil al recurenţilor, însă au constatat că prevalează titlul de proprietate aparţinând intimatului C..

Prin cea de-a doua acţiune ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, au solicitat verificarea valabilităţii titlului intimatului C., întrucât acest titlu are la bază o documentaţie cadastrală ce nu este în concordanţă cu donaţia (act care stă la baza tuturor proceselor începute de recurenţi).

În cadrul criticilor ce se înscriu în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii-revizuenţi au subliniat faptul că instanţa de revizuire nu a avut în vedere efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Singurul aspect intrat în autoritatea de lucru judecat este faptul că recurenţii sunt proprietarii imobilului (C2 amplasată pe suprafaţa de 1500 mp), însă solicitarea de anulare a documentelor cadastrale a cărţii funciare a imobilului C2, identificată în proprietatea recurenţilor, plus terenul aferent acesteia, s-a respins împreună cu celelalte capete de cerere.

Documentaţia cadastrală a imobilului nu a fost întocmită în concordanţă cu donaţia nr. 20050/1992, cu adeverinţa care a stat la baza donaţiei emise de Primăria Cocu şi cu alte acte care evidenţiază alte vecinătăţi ale imobilului descris în donaţie faţă de imobilul ocupat efectiv de proprietarii succesivi.

Au precizat că acţiunile anterioare respinse au avut ca obiect revendicarea/verificarea titlurilor proprietarilor, ieşirea din indiviziune, obligarea pârâţilor să lase recurenţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, grăniţuirea proprietăţilor, anularea documentaţiei cadastrale şi a cărţii funciare pe motiv de eroare de amplasament şi alte solicitări.

5. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 12 decembrie 2019, a dispus comunicarea cererii de recurs intimaţilor, cu menţiunea de a depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare, menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2020, completul filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. şi că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de revizuenţii E. şi D. împotriva deciziei civile nr. 2648 din 08 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, şi a fixat termen pentru judecata recursului la 09 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 08 ianuarie 2020, intimaţii C. şi B. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În opinia lor, motivarea deciziei nr. 940/2014 a Tribunalul Dolj, prin care s-a respins recursul, nu poate ţine loc de titlu de proprietate, chiar dacă s-a menţionat că imobilul C2 nu a făcut obiectul actului de donaţie nr. 20050/06.10.1992 şi drept urmare proprietari sunt reclamanţii.

Aceasta întrucât, reclamanţii au avut cunoştinţă de actul de donaţie încheiat în anul 1992, însă abia în anul 2007 au promovat acţiunile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2007, nr. y/2009 şi nr. 890/109/2019, prin care au solicitat suprafeţe de teren şi imobile diferite, respectiv construcţia - casa de lemn învelită cu sită, despăgubiri pentru aceasta, construcţia C2 - casa de cărămidă.

Drept urmare, prin decizia nr. 940/2014, Tribunalul Dolj a respins solicitarea reclamanţilor de a fi despăgubiţi pentru casa de lemn învelită cu sită, ca prescrisă, iar prin decizia nr. 582/2019 a Tribunalului Argeş, s-a reţinut că în favoarea revizuenţilor nu s-a constituit vreun drept asupra terenului de sub construcţia C2, precum şi faptul că în ceea ce priveşte suprafaţa de 1500 mp pretins a fi proprietatea acestora, prin aceeaşi decizie, s-a statuat în mod corect că nu poate fi vorba de vreo graniţuire a terenurilor învecinate atâta timp cât revizuenţii nu au făcut dovada vreunui titlu sau vreunui drept de proprietate asupra terenului asupra căruia au solicitat graniţuirea.

În concluzie, au apreciat că nu poate fi vorba de hotărâri contradictorii atâta timp cât problemele de drept au fost tranşate de Tribunalul Dolj în anul 2014, în acelaşi sens juridic fiind menţinute prin decizia nr. 582/2019 a Tribunalului Argeş.

La data de 20 ianuarie 2020 (data depunerii la oficiul poştal), recurenţii-revizuenţi au depus răspuns la întâmpinare, prin care au reiterat aspectele deduse judecăţii prin cererea de recurs în raport de care au solicitat admiterea căii de atac, astfel cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului şi soluţia pronunţată

Analizând recursul în condiţiile art. 499 din C. proc. civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi de exigenţele impuse prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

O primă critică a recurenţilor, circumscrisă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., priveşte soluţionarea evazivă a problemei autorităţii de lucru judecat, în contextul respingerii cererii de revizuire prin decizia nr. 2648 din 08 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, obiect al recursului pendinte.

Prin promovarea cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 582 din 05 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă în dosarul nr. x/2015, revizuienţii E. şi D. au pus în discuţie aplicabilitatea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care permit iniţierea acestui demers judiciar în ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aceasta întrucât, în opinia recurenţilor, decizia civilă nr. 582 din 05 februarie 2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 940 din 02 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2009, atâta timp cât în primul dosar s-a statuat că recurenţii sunt proprietarii construcţiei C2 amplasată pe terenul aferent, aceeaşi proprietari fiind reţinuţi şi în dosarul ulterior, însă din punct de vedere juridic nu pot intra în posesia imobilului.

Deşi în motivarea deciziei recurate s-a reţinut neîndeplinirea condiţiei identităţii de obiect între cele două dosare, câtă vreme acţiunile au avut capete de cerere distincte, în opinia recurenţilor, niciuna dintre instanţele anterioare nu a negat existenţa unui titlu valabil de proprietate al recurenţilor, ci au constatat prevalenţa titlului intimatului C., al cărui verificare au solicitat-o prin cea de-a doua acţiune, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, în condiţiile în care acesta din urmă are la bază o documenţatie cadastrală ce nu se află în concordanţă cu donaţia, prezentând relevanţă, sub acest aspect, expertizele întocmite în cele două dosare.

Nu se pot reţine ca întemeiate aceste critici, în condiţiile în care, în reglementarea C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 509 din C. proc. civ.

Potrivit art. 509 din C. proc. civ., " (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; (…)."

Autoritatea de lucru judecat, aşa cum este reglementată prin art. 430 şi art. 431 din C. proc. civ., presupune ca statuările dintr-o hotărâre judecătorească referitoare la o situaţie de fapt sau la o stare de drept să nu mai poată fi puse în discuţie într-un nou proces (efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat) şi ca un nou proces între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi aceeaşi cauză să nu mai poată fi soluţionat, deoarece ceea ce a fost judecat anterior nu mai poate face obiectul unei judecăţi ulterioare (efectul negativ al autorităţii de lucru judecat).

Astfel, se reţine că încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 940 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Dolj - critică a recursului ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. - a constituit obiectul de cercetare judecătorească al Curţii de Apel Craiova învestite cu soluţionarea cererii de revizuire, neputându-se susţine că, întrucât a găsit-o neîntemeiată şi a respins-o, prima instanţă ar fi pronunţat o hotărâre care, sub acest motiv, încalcă autoritatea hotărârii indicate ca reper în analiza revizuirii pentru contrarietate de hotărâri (respectiv, a deciziei nr. 940 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Dolj).

Cu toate că recurenţii-revizuenţi se prevalează de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că în speţă Curtea de Apel Craiova a procedat la verificarea respectării condiţiilor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii şi a faptelor invocate de revizuenţi, reţinând că cererea de revizuire este neîntemeiată, în condiţiile în care chestiunea litigioasă vizând autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 940 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Dolj a fost supusă analizei în litigiul ce a constituit obiect al dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Argeş.

Din acest punct de vedere, instanţa de revizuire a observat că în primul litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2009, în care s-a pronunţat decizia nr. 940 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Dolj, părţile s-au judecat într-o ieşire din indiviziune cu privire la terenul intravilan în suprafaţă de 6160 mp., situat în comuna Cocu, sat Crişana, judeţul Argeş şi construcţiile amplasate pe acestea, în timp ce în al doilea litigiu, cel care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, în care s-a pronunţat în faza apelului decizia a cărei revizuire se solicită, părţile s-au judecat într-o acţiune în revendicare.

Analizând pretinsa nesocotire a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, instanţa de revizuire a argumentat în mod corect că respingerea acţiunii în revendicare, prin sentinţa civilă nr. 2612 din 02 aprilie 2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 582 din 05 februarie 2019, nu s-a datorat faptului că instanţele nu ar fi ţinut cont de titlu de proprietate al reclamanţilor E. şi D., astfel cum a fost recunoscut prin decizia civilă nr. 940/2014 a Tribunalului Dolj, ci aprecierii că, în situaţia dedusă judecăţii, prevalează titlul pârâtului C..

Aceasta întrucât, în dosarul de partaj succesoral, prin decizia nr. 940/02.10.2014 a Tribunalului Dolj, s-a reţinut că în ceea ce priveşte construcţia din cărămidă, compusă din 3 camere şi dependinţe, amplasată pe terenul în suprafaţă de 6160 mp. ce reprezintă proprietatea exclusivă a pârâtului C., aceasta nu a făcut obiectul contractului de donaţie nr. x/06.10.1992 şi că revizuenţii sunt singurii proprietari în indiviziune asupra acesteia, în vreme ce în cel de-al doilea dosar, având ca obiect acţiune în revendicare, prin decizia civilă nr. 582/05.02.2019 a Tribunalului Argeş, instanţa nu a negat existenţa sau valabilitatea titlului de proprietate al reclamanţilor asupra construcţiei, ci a constatat, prin prisma dezlegărilor date de instanţe în dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Piteşti, că şi pârâtul C. deţine un titlu de proprietate valabil asupra aceleiaşi construcţii reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.04.2007, încheiat cu B., care la rândul său dobândise dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.12.2000, încheiat cu A., donatarul din contractul de donaţie nr. x/06.10.1992.

În altă ordine de idei, în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, problema autorităţii de lucru judecat a reprezentat unul dintre motivele de apel formulate de reclamanţii E. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 2612 din 02 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă în dosarul nr. x/2015, chestiune asupra căreia instanţa de apel s-a aplecat reţinând că dezlegările date problemelor de drept legate de dreptul de proprietate al părţilor asupra imbilelor în litigiu din cele două dosare au fost pe deplin tranşate.

Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire.

Or, reiterarea de către revizuenţi în recurs a argumentelor invocate în susţinerea cererii de revizuire nu este de natură a impune concluzia caracterului fondat al cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de revizuire nefiind o instanţă de control judiciar în măsură să analizeze legalitatea şi temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind îndreptăţită doar a constata dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat rezultată din prima hotărâre, după cum s-a arătat mai sus.

Critica ce vizează soluţia propriu-zisă a hotărârii atacate - hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material - poate prezenta relevanţă din punct de vedere al motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât rezolvarea cererii de revizuire este dată în contextul expus prin aplicarea normelor de drept procesual, iar nu a celor de drept material.

Sub acest aspect, invocându-se incidenţa dispoziţiilor art. 430 din C. proc. civ., recurenţii au susţinut că în soluţionarea cererii de revizuire promovate nu s-a ţinut cont de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat ataşat deciziei nr. 940/2014 prin care s-a statuat că sunt proprietarii construcţiei C2 amplasată pe suprafaţa de 1500 mp. Deşi sentinţa civilă nr. 2612/2018 a Judecătoriei Piteşti, precum şi decizia nr. 582/2019 a Tribunalului Argeş au făcut referire la decizia menţionată, solicitarea de anulare a documentaţiei cadastrale a cărţii funciare a imobilului C2, identificat în proprietatea recurenţilor, plus terenul aferent acesteia, s-a respins împreună cu celelalte capete de cerere.

Contrar alegaţiilor recurenţilor, a examina raţionamentul referitor la modul în care instanţa anterioară ce a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire s-a raportat la elementele autorităţii de lucru judecat ar însemna a efectua un control judiciar asupra acestei hotărâri, ceea ce nu mai este posibil, respectiva decizie fiind definitivă, iar revizuirea nu poate fi transformată, pe acestă cale, într-un recurs deghizat.

Pe de altă parte, aspectele menţionate îmbracă în realitate caracterul unor critici de netemeinicie prin care se urmăreşte reformarea deciziei nr. 2648 din 08 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, recurenţii exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia conţinută de această hotărâre definitivă.

Or, analiza instanţei de recurs nu poate fi alta decât cea prevăzută de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv cea a subordonării examinării, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ţinând seama că recurenţii au dedus cercetării judecătoreşti în cauza de faţă chestiunea de drept a încălcării autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 940/2014 a Tribunalului Dolj prin pronunţarea deciziei nr. 582/2019 a Tribunalului Argeş, instanţa de recurs apreciază că nu poate examina alte chestiuni care exced acestei probleme, cum ar fi cea a neincluderii imobilului - casă construită din cărămidă şi acoperită cu tablă - în donaţia mamei recurenţilor, a neîntocmirii documentaţiei cadastrale a imobilului în concordanţă cu donaţia nr. 20050/1992 şi alte acte care evidenţiază alte vecinătăţi ale imobilului descris în donaţie faţă de imobilul ocupat efectiv de proprietari succesivi, apărări care au făcut obiectul analizei altor proceduri judiciare şi care nu sunt compatibile cu cea circumscrisă prezentei judecăţi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenţii D. şi E. împotriva deciziei nr. 2648 din 08 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenţii D. şi E. împotriva deciziei nr. 2648 din 08 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 decembrie 2020.