Validity of co-owner's reliance on contractual penalty clause via attorney mandate and implicit ratification in preliminary land sale

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia civilă sub nr. x/2017 la data de 07.08.2017, reclamanţii A., B. şi C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D., rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31.05.2017 între reclamanţi şi pârât, sub forma înscrisului sub semnătură privată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1549-1554 C. civ.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş, secţia I civilă sub nr. x/2017,reclamanţii D. şi E., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., F. (România) S.A., să se constate că între reclamant, în calitate de promitent cumpărător, şi pârâţii A. şi B., în calitate de promitenţi vânzători, atât în nume propriu cât şi A., ca mandatara a pârâtului C., s-a încheiat, la data de 31.05.2017, actul intitulat "Precontract", privitor la imobilele:-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafaţa de 9.900 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafaţa de 9.500 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafaţa de 3.000 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafaţa de 3.700 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 2/16 din teren extravilan în suprafaţa de 25.300 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x; -cota de 1/1 din teren extravilan în suprafaţa de 5.700 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafaţa de 10.000 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x;-cota de 1/1 din teren extravilan în suprafaţa de 11.800 mp înscris în CF nr. x Giroc, nr. cad. x; să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, cu privire la imobilele mai sus evocate; să se dispună înscrierea în cărţile funciare menţionate a dreptului de proprietate, cu titlu de drept de cumpărare. Ulterior, prin precizare de acţiune, au solicitat ca în ipoteza în care nu va fi validată promisiunea de vânzare-cumpărare, să fie obligaţi pârâţii la restituirea dublului avansului plătit.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 896, 1170, 1270, 1271, 1272, C. civ., Legea nr. 7/1996 actualizată.

Prin încheierea din 05.12.2017, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia conexităţii şi a fost trimis acest dosar la dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Timiş.

Reclamanţii A. şi B. şi C., au formulat note de şedinţă prin care au arătat că înţeleg să solicite introducerea în cauză şi citarea în calitate de actuali proprietari ai imobilelor mai sus menţionate a numiţilor G. şi H..

La termenul de judecată din data de 23.01.2019, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a numiţilor G. şi H..

De asemenea, prin întâmpinarea depusă în dosarul conex, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi neîntemeiată, arătând totodată, că înţeleg să se prevaleze de existenţa clauzei de dezicere inserată în cuprinsul promisiunii de vânzare-cumpărare.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin sentinţa nr. 718/22.05.2019, Tribunalul Timiş, secţia civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţii A., B. şi C., în dosarul conexat nr. x/2017; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta F. (România) S.A. în dosarul conexat nr. x/2017; a respins acţiunea formulată de reclamanţii D. şi E., împotriva pârâtei F. (România) S.A. în dosarul conexat nr. x/2017; a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C. împotriva pârâtului D.; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii D. şi E. împotriva pârâţilor A., B. şi C., astfel cum aceasta a fost precizată; a obligat pe pârâţii A., B. şi C. să plătească reclamanţilor D. şi E. suma de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând dublul sumei achitate la încheierea antecontractului; a respins, în rest, acţiunea formulată de reclamanţii D. şi E., împotriva pârâţilor A., B. şi C., în dosarul conexat nr. x/2017, astfel cum aceasta a fost precizată; a respins acţiunea formulată de reclamanţii D. şi E. împotriva pârâţilor G. şi H. în dosarul conexat nr. x/2017; a obligat pe pârâţii A., B. şi C. să plătească reclamanţilor D. şi E. suma de 9.114,05 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată; a obligat pe reclamanţii D. şi E. să plătească pârâţilor G. şi H. suma de 750 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 264/12.12.2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul formulat de către apelanţii D. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 718/PI/22.05.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017; a respins cererea apelanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată; a obligat pe apelanţi să le plătească intimaţilor G. şi H. suma de 750 RON, iar intimaţilor A. şi B. suma de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pârâţii D., E., formulând următoarele critici:

-Instanţele anterioare au aplicat eronat normele legale incidente în materia reprezentării părţilor în procesul civil atunci când au dat eficienţă clauzei de dezicere, deşi întâmpinarea prin care intimaţii A., B. şi C. au invocat activarea acestei clauze conţinute în antecontractul de vânzare-cumpărare a fost redactată şi depusă prin avocat ales din cadrul S.C. A I., cu mult înainte de întocmirea procurii autentice, prin care C. a împuternicit-o pe A. să îl reprezinte în prezenta cauză.

Or, potrivit art. 121 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat, atunci când avocatul şi clientul convin ca o terţă persoană să fie beneficiarul serviciilor avocaţiale stabilite prin contract, trebuie ca şi terţul să-şi exprime acordul, lucru care în cauză nu s-a realizat, nefăcându-se dovada acceptării, chiar şi tacite, a contractului. Împrejurarea că intimatul C. a mai formulat, tot prin avocat, o altă întâmpinare, prin care a invocat aspecte diferite faţă de întâmpinarea depusă prin avocat J. (neinvocând clauza de dezicere), este de natură să anihileze conţinutul acesteia din urmă;

-În mod greşit instanţele de fond au aplicat dispoziţiile art. 358 C. proc. civ.. Astfel, în cauză se impunea aplicarea acestui text legal în raport cu absenţa de la interogatoriu a intimatului C., în dovedirea poziţiei sale procesuale, în sensul invocării sau nu a clauzei de dezicere. Întâmpinarea depusă de acest intimat, prin care nu s-a invocat clauza de dezicere, coroborată cu lipsa acestuia la termenul de judecată pentru luarea interogatoriului fac dovada că intimatul a înţeles să nu invoce acea clauză. În atare condiţii, acţiunea putea fi admisă, prin activarea clauzei de dezicere, doar faţă de intimaţii K., ce deţineau cota de 1/2 din imobilele în cauză;

- Facultatea de dezicere este una discreţionară, ea este parte integrantă a consimţământului, iar în speţă nu s-a demonstrat existenţa consimţământului intimatului C. în a invoca şi a se prevala de clauza de dezicere.

-Voinţa reală a părţilor trebuie analizată raportat şi la asistenţa juridică de care au beneficiat părţile la redactarea actului, promisiunea de vânzare fiind redactată de un notar public care a consemnat această voinţă a părţilor, în sensul inserării unei clauze de dezicere, prin folosirea unor expresii juridice clare, neechivoce.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 04.11.2020 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 13.01.2021, termen ce a fost ulterior preschimbat, din oficiu, la data de 10.02.2021, prin încheierea de şedinţă din 17.1.2020.

6. Apărările formulate în cauză

Recursul a fost comunicat intimaţilor reclamanţi A., B., C. şi intimaţilor-pârâţi G., H. la data de 27.03.2020, iar intimatei-pârâte F. (România) S.A. la data de 26.03.2020 .

Aceste termene procedurale s-au situat însă în interiorul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/16.03.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16.03.2020, prelungită prin Decretul nr. 240/14.04.2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 14.04.2020.

Prin urmare, la data încetării stării de urgenţă (14.05.2020), curgerea lor a fost reluată, iar împlinirea lor s-a realizat la data de 15.06.2020 (zi lucrătoare de luni).

La data de 26.05.2020 (data poştei),în termen legal, intimaţii-pârâţi G., H. au formulat întâmpinare, comunicată recurenţilor la data de 10.06.2020, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 1000 RON, conform chitanţei ataşate .

Referitor la lipsa calităţii de reprezentant a apărătorului ales din cadrul SCPA I. în raport cu intimatul C. la momentul redactării/depunerii întâmpinării, intimaţii arată că această problemă a fost tranşată de instanţa de fond prin încheierea din 17.04.2018 şi de instanţa de apel prin decizia recurată, reţinându-se că pârâtul C. a acceptat încheierea contractului de asistenţă juridică cu societatea de avocatură menţionată.

Mai arată că se raliază la poziţia intimaţilor invocată încă din faza judecării în primă instanţă, în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, raportat la dispoziţiile art. 1279 alin. (3), art. 1669 alin. (1), art. 1719 C. civ.

Termenul pentru formularea răspunsului la întâmpinarea s-a împlinit la data de 22.07.2020, zi lucrătoare de luni, prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ. (nu s-a formulat).

La data de 02.06.2020 (data poştei), în termen legal, intimaţii-reclamanţi A., B., C. au formulat întâmpinare, comunicată la data de 11.06.2020, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 4500 RON, conform chitanţei ataşate .

Referitor la lipsa calităţii de reprezentant a apărătorului ales din cadrul SCPA I. în raport cu intimatul C. la momentul redactării/depunerii întâmpinării, arată că această problemă a fost tranşată în etapele procesuale anterioare, apărările formulate sub acest aspect fiind neîntemeiate.

În mod corect instanţele anterioare au apreciat că, întrucât reclamanţii s-au folosit de clauza de dezicere inserată în contract anterior încuviinţării interogatoriului, nu se poate face aplicarea art. 358 C. proc. civ.

Solicită admiterea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii raportat la dispoziţiile art. 1279 alin. (3), art. 1669 alin. (1), art. 1719 C. civ.

Termenul pentru formularea răspunsului la întâmpinarea s-a împlinit la data de 22.07.2020, zi lucrătoare de luni (nu s-a formulat).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile formulate în cauză, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:

- Susţinerea recurenţilor conform căreia activarea clauzei de dezicere din conţinutul antecontractului de vânzare-cumpărare s-ar fi făcut fără să se ştie care este poziţia, sub acest aspect, a celui de-al treilea promitent-vânzător (reclamantul-intimat C.) este lipsită de fundament.

Astfel, recurenţii pretind în mod greşit şi cu ignorarea normelor legale referitoare la mandat şi la reprezentarea în proces, că intimatul C. ar fi avut o altă poziţie procesuală întrucât întâmpinarea în care ceilalţi doi intimaţi (A. şi B.) s-au prevalat de activarea clauzei de dezicere este anterioară procurii prin care C. o împuterniceşte pe A. "să-l reprezinte în cauză, inclusiv să angajeze avocat în numele său".

În realitate, singurul care ar fi putut susţine inexistenţa sau depăşirea limitelor mandatului este intimatul C., care nu doar că nu pretinde o nesocotire a limitelor puterii de reprezentare - în angajarea avocatului care, prin întâmpinarea depusă în termen, a formulat, valorificând clauzele antecontractului, apărări într-un anumit sens - ci, dimpotrivă, prin procura emisă ulterior confirmă, validează conţinutul acestui mandat (cu apărările făcute pe aspectul clauzei de dezicere).

În acest context, al modalităţii în care poate fi încheiat contractul de asistenţă juridică, pe lângă dispoziţiile cu caracter general (art. 2.013 C. civ.) referitoare la forma mandatului cu reprezentare (conform cărora:

"Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar"), trebuie avute în vedere şi normele cu caracter special din Statutul profesiei de avocat care recunosc deopotrivă, posibilitatea încheierii unui astfel de contract în formă verbală (art. 121 alin. (5), precum şi posibilitatea ca "o terţă persoană să fie beneficiarul serviciilor avocaţiale stabilite prin contract, dacă terţul acceptă, chiar şi tacit, încheierea contractului în astfel de condiţii" (art. 121 alin. (6) Statut).

Aşadar, faptul că procura (adică, înscrisul care constată împuternicirea pentru reprezentare, în sensul art. 2.012 alin. (2) C. civ.) a fost întocmită ulterior depunerii întâmpinării de către avocatul angajat de unul dintre pârâţii din cererea conexă (A.) să-i reprezinte pe toţi cei trei pârâţi (inclusiv pe C.) nu poate avea decât semnificaţia acceptării de către acesta din urmă a calităţii sale de beneficiar al serviciilor avocaţiale.

Indiferent că a existat un contract în formă verbală încheiat anterior sau doar o ratificare a mandatului în sensul dispoziţiilor art. 121 alin. (6) din Statut, concluzia care se impune din punct de vedere juridic este aceeaşi, a desfăşurării activităţii profesionale a avocatului ales din cadrul SCA I., autor al întâmpinării depuse la dosar, în limitele mandatului încredinţat, pe de o parte, în numele celor trei intimaţi şi pe de altă parte, prin invocarea clauzei de dezicere.

Aceasta întrucât, şi în ipoteza în care procura prin care se recunoaşte dreptul intimatei K. de a-l reprezenta pe intimatul C. în proces, inclusiv de a angaja avocat în numele acestuia, a fost întocmită fără să fi existat anterior o formă verbală a mandatului - o astfel de întocmire, în scris, a împuternicirii, valorează ratificare şi produce efecte retroactive (conform art. 1.312 C. civ.), validând astfel, puterea de reprezentare, în numele căreia a acţionat partea şi mai departe, avocatul angajat de aceasta. De aceea, este total lipsită de suport susţinerea recurenţilor conform căreia în speţă "nu s-a făcut dovada acceptării, chiar şi tacite, a contractului astfel încheiat" de către terţul beneficiar.

În ce-l priveşte pe mandatar, acceptarea mandatului rezultă din chiar aducerea acestuia la îndeplinire (respectiv, încheierea contractului de asistenţă juridică pe care, la rândul lui, avocatul angajat l-a respectat, prin îndeplinirea actelor de procedură pe care le-a considerat adecvate),

Faptul că, printr-o altă întâmpinare depusă la dosar, pârâtul C. nu a invocat în mod expres clauza de dezicere, ci şi-a făcut alte apărări, prin care tindea, de asemenea, la respingerea acţiunii reclamanţilor L. referitoare la pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare (pentru acelaşi motiv referitor la neachitarea restului de preţ, plasat pe tărâmul rezoluţiunii convenţiei) nu poate avea semnificaţia pretinsă de către recurenţi, în legătură cu nedepunerea valabilă a celeilalte întâmpinări (alături de intimaţii K.), pentru argumentele arătate anterior, în legătură cu reprezentarea în proces.

- Separat de aspectele de ordin formal, procedural susţinerea recurenţilor conform căreia clauza de dezicere ar fi operat proporţional în limita cotei de 1/2 şi ca atare, ar fi putut fi pronunţată o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de 1/2 aparţinând intimatului C., este lipsită de suport legal şi pe fondul ei.

Pe de o parte, pentru că obiectul antecontractului a privit dreptul de proprietate asupra unor imobile (terenuri situate în extravilanul localităţii Giroc) în întregul lui, iar nu pe cote ideale de proprietate, iar pe de altă parte, pentru că oricum, hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietăţii profită tuturor coproprietarilor (art. 643 alin. (2) C. civ.), indiferent aşadar, de apărările făcute în mod particular de unii dintre coproprietari întrucât relevanţa juridică este dată, potrivit textului legal anterior menţionat, acelor apărări care sunt în folosul coproprietăţii.

În mod subsecvent tuturor argumentelor expuse anterior care demonstrează lipsa de fundament a criticilor recurenţilor pe aspectul - procedural şi de fond - al activării clauzei de dezicere, susţinerea acestora se dovedeşte a fi nu doar lipsită de temei, ci şi contradictorie, raportat la poziţia procesuală pe care ei înşişi au exprimat-o în proces - atunci când, prin precizarea de acţiune formulată în dosarul conex, au solicitat să se dea eficienţă aceleiaşi clauze şi să le fie restituit dublul sumei achitate, pentru ipoteza în care nu poate fi validat antecontractul de vânzare-cumpărare.

Or, soluţia de primă instanţă a fost sub acest aspect, una favorabilă acestora - fiindu-le admisă în parte acţiunea conexă, în timp ce reclamanţilor din cererea principală (A., B. şi C.) le-a fost respinsă pretenţia referitoare la rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.

- Este nefondată, de asemenea, critica referitoare la modalitatea în care instanţele de fond au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ., în legătură cu neprezentarea la interogatoriu a pârâtului C..

Potrivit art. 358 C. proc. civ. "Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât şi alte probe, inclusiv prezumţiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului".

Făcând trimitere la această dispoziţie procedurală, recurenţii pretind că administrarea acestei probe ar fi dovedit poziţia procesuală a intimatului-pârât în sensul invocării sau nu a clauzei de dezicere.

Or, pentru argumentele arătate anterior, poziţia procesuală a acestui pârât a fost exprimată în mod valabil în conţinutul întâmpinării depuse la dosar, cu toate consecinţele trase pe plan juridic.

De aceea, absenţa părţii de la administrarea probei cu interogatoriu nu putea fi interpretată, în sensul dispoziţiei art. 358 C. proc. civ. "ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul celui care a propus interogatoriul", câtă vreme poziţia acesteia rezulta în mod expres din actul procedural întocmit în limitele mandatului dat avocatului.

Astfel fiind, aprecierea instanţei de apel în sensul că nu se impunea, în speţă, aplicarea acestei dispoziţii legale este corectă, prin raportare la poziţia procesuală a părţii şi la conţinutul şi efectele clauzei de dezicere care se repercutează asupra tuturor coproprietarilor (promitenţi-vânzători în antecontractul de vânzare-cumpărare).

- Celelalte aspecte învederate, în legătură cu natura clauzei de dezicere, felul în care a fost inserată în conţinutul antecontractului, în termeni clari, precişi, neechivoci, în contextul în care părţile au beneficiat de asistenţă calificată nu susţin în niciun fel poziţia din recurs a pârâţilor- reclamanţi şi nu se circumscriu unor critici de nelegalitate, câtă vreme nu s-a contestat existenţa acestei clauze, de vreme ce toate părţile din proces s-au prevalat de ea, disputa judiciară vizând modalitatea de activare şi de recunoaştere a efectelor acesteia.

În consecinţă, potrivit tuturor considerentelor arătate, s-a constatat caracterul nefondat al criticilor formulate, recursul urmând să fie respins.

În baza art. 451 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii A., B., C. în cuantum de 4.500 RON (onorariu de avocat, conform chitanţei, fila x recurs) şi respectiv, în cuantum de 500 RON către intimaţii M. (onorariu de avocat, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., de la suma de 1.000 RON). În privinţa acestor din urmă intimaţi se va ţine seama de împrejurarea că apărările în cauză au fost subordonate celor formulate de intimaţii Buda, ai căror succesori cu titlu particular au devenit (în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2.11.2017, prin care au dobândit parte din imobilele în litigiu), fiind de altfel, introduşi în proces la indicarea şi solicitarea vânzătorilor. De altfel, poziţia procesuală a acestor intimaţi a fost aceea de "a se ralia" la apărările făcute de către autorii lor, intimaţii Buda.

Ca atare, onorariul avocatului intimaţilor M. va fi apreciat, prin raportare la dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., şi reduse la jumătate, corespunzător activităţii depuse în circumstanţele anterior menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii D. şi E. împotriva deciziei nr. 264 din 12 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţii-pârâţi la plata sumei de 4500 RON cheltuieli de judecată, către intimaţii-reclamanţi A., B., C., precum şi la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimaţii-pârâţi G., H..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.