Appeal annulled for lack of statutory cassation grounds challenging suspension order for non-appearance
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal against the September 17, 2020 interlocutory order of the Timișoara Court of Appeal, which had suspended proceedings under Article 411(1)(2) of the Civil Procedure Code because the appellant failed to appear at the hearing. The appeal was deemed null because it was not framed under the exhaustive grounds for cassation in Article 488(1)–(8) of the Civil Procedure Code; the appellant's complaints about the lack of signature on the communicated order and alleged criminal offenses by court personnel did not challenge the legality of the suspension measure. The annulment is final and without further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 427 C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Appeal annulled for lack of statutory cassation grounds challenging suspension order for non-appearance: Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Timişoara este reprezentat de cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 369/08.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2019.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Prin încheierea de şedinţă din 17.09.2020, pronunţată în dosar nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la împrejurarea că revizuentul nu s-a prezentat la termenul de judecată şi nici nu a solicitat judecata în lipsă.
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, neîncadrat în drept, A., arătând că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, nu este semnat, încălcând dispoziţiile art. 426 alin. (5), art. 427 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, situaţie faţă de care acesta este lovit de nulitate, neputând fi luat în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.
4. Procedura de filtru
Prin rezoluţia din 21.10.2020, s-a dispus întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului.
În cauză nu s-a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speţă, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.
Recurentul critică încheierea menţionată pentru nerespectarea dispoziţiilor procedurale privind semnarea hotărârii judecătoreşti (art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ.), arătând că persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu, însă argumentele învederate nu se raportează la măsura adoptată de către instanţă privind suspendarea judecăţii şi nu arată în ce ar consta nelegalitatea unei astfel de măsuri, pentru a putea fi analizate de instanţa de control judiciar sub aspectul legalităţii soluţiei.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 17.09.2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A., cu domiciliul procesual ales în Arad, judeţul Arad împotriva încheierii de şedinţă din 17 septembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 09 decembrie 2020.