Cassation appeal null for failure to plead grounds of cassation regarding trial suspension
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal against a Court of Appeal decision, thereby upholding the procedural ruling that remains in force. The dispute concerned the appellant's challenge to a first-instance tribunal order suspending the trial proceedings due to their failure to appear or request a default judgment, which the Court of Appeal affirmed; the appellant argued the suspended order was null and void because it was not signed in the copy served, alleging violations of service regulations and criminal negligence by the court staff. Relying on Article 489 of the Civil Procedure Code, the court held the appeal was null because the appellant's arguments, which focused on the formal defect of the unsigned document rather than the substantive legality of the suspension measure, did not fit within the exclusive grounds for cassation enumerated in Article 488, Paragraphs 1–8; consequently, the court determined that criticisms unrelated to the merits or procedural legitimacy of the challenged measure cannot support a cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 427 C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Cassation appeal null for failure to plead grounds of cassation regarding trial suspension: Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Obiectul dosarului nr. x/2019, al Curţii de Apel Timişoara, este reprezentat de recursul formulat de A. împotriva încheierii de şedinţă din 04.12.2019, pronunţată de Tribunalul Arad.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Prin încheierea de şedinţă din 11.03.2020, pronunţată în dosar nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la împrejurarea că recurentul nu s-a prezentat la termenul de judecată şi nici nu a solicitat judecata în lipsă.
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, neîncadrat în drept, A., arătând că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, nu este semnat, încălcând dispoziţiile art. 426 alin. (5), art. 427 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, situaţie faţă de care acesta este lovit de nulitate, neputând fi luat în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.
4. Procedura de filtru
Prin rezoluţia din 02.06.2020, s-a dispus întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului.
La data de 08.10.2020, a fost întocmit raportul de admisibilitate, care a fost comunicat recurentului, iar acesta nu a formulat punct de vedere.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speţă, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.
Recurentul critică încheierea menţionată pentru nerespectarea dispoziţiilor procedurale privind semnarea hotărârii judecătoreşti (art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ.), arătând că persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu, însă argumentele învederate nu se raportează la măsura adoptată de către instanţă privind suspendarea judecăţii şi nu arată în ce ar consta nelegalitatea unei astfel de măsuri, pentru a putea fi analizate de instanţa de control judiciar sub aspectul legalităţii soluţiei.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 11 martie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A., cu domiciliul procesual ales în Arad, judeţul Arad împotriva încheierii de şedinţă din 11 martie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 9 decembrie 2020.