Jurisdiction for minor residence change determined by judicially established domicile under custody and family court competence

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 03.12.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea locuinţei minorei Barbu D., la reclamant, în judeţ Dâmboviţa.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 403 C. civ.

Prin sentinţa nr. 385/02.06.2020, Judecătoria Găeşti, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Feteşti, reţinând că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că prin decizia civilă nr. 450A/12.06.2018 a Tribunalului Ialomiţa, pronunţată în dosar nr. x/2018, a fost stabilită locuinţa minorei D. la domiciliul mamei din localitatea Ţăndărei, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018

Din verificările instanţei în programul informatic a rezultat că şi dosarul nr. x/2018 a fost declinat de la Judecătoria Găeşti în favoarea Judecătoriei Ţăndărei.

Astfel, întrucât în cauză minora Barbu D. are domiciliul stabilit prin hotărâre judecătorească la mamă, în localitatea Ţăndărei, iar potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, competenţa aparţine Judecătoriei Feteşti, ca instanţă de tutelă de la domiciliul minorului, astfel cum acesta a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească ce a fost pusă în executare silită, chiar dacă aceasta nu s-a finalizat, aşa cum rezultă din actele întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 543/2018.

Prin sentinţa nr. 670/30.09.2020, Judecătoria Feteşti a declinat competenţa în favoare Judecătoriei Găeşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că persoana ocrotită este minora C., în interesul căreia reclamantul, tatăl acesteia, a promovat acţiunea, iar din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că minora are reşedinţa actuală şi efectivă la tată, în localitatea Găieşti, judeţul Dâmboviţa, încă din septembrie 2019 .

În consecinţă, instanţa a apreciat că domiciliul la care se referă dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. este locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană, având în vedere scopul pentru care s-a dat în competenţa instanţei de tutelă de la domiciliul persoanei ocrotite soluţionarea cererilor de exercitare a autorităţii părinteşti, acela de a facilita administrarea de probatorii, având în vedere că se impune de cele mai multe ori administrarea de probatorii referitoare la condiţiile în care minorul trăieşte, inclusiv ascultarea minorului. Or, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a minorului din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. să se interpreteze în sensul de locuinţă efectivă a minorului.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

În cauză, solicitarea reclamantului, de stabilire a domiciliului minorei Barbu D. la acesta se circumscrie dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., mai sus menţionate.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic; (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic; (3) Prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi şi la o instituţie de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum şi domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească este la reprezentantul legal".

Se reţine că în cauză, prin decizia nr. 450/A/12.06.2018 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în dosarul nr. x/2018, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, s-a stabilit locuinţa minorei C., în mod provizoriu, la domiciliul mamei, în localitatea Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, până la soluţionarea dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Găeşti.

Această decizie a fost pronunţată în soluţionarea apelului formulat de către mama minorei (reclamantă în acel dosar) împotriva măsurii de stabilire a domiciliului minorei la tată, dispusă prin sentinţa nr. 379/16.04.2018 a Judecătoriei Feteşti.

Judecata dosarului nr. x/2018, având ca obiect exercitare autoritate părintească, a fost declinată, prin sentinţa nr. 697/22.05.2018 a Judecătoriei Găeşti, în favoarea Judecătoriei Feteşti care, prin sentinţa nr. 562/22.04.2019, a dispus, printre altele, stabilirea domiciliului minorei la mama, în localitatea Ţăndărei, judeţul Ialomiţa. Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 746/A/12.09.2019, a Tribunalului Ialomiţa, prin care a fost respins apelul numitului A. împotriva sentinţei menţionate.

Ca atare în speţă, în legătură cu domiciliul minorului, criteriu de determinare a competenţei teritoriale, este incident art. 92 alin. (2) C. civ., dat fiind faptul că există deja o hotărâre judecătorească definitive care a stabilit la care dintre părinţi se află domiciliul acestuia (fără a mai fi aplicabilă, deci, prezumţia dedusă din locuirea în fapt a copilului).

Astfel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente şi a soluţiilor dispuse de către instanţele învestite cu cererea de ordonanţă preşedinţială (Tribunalul Ialomiţa, ca instanţă de apel), respectiv cu cererea de exercitare a autorităţii părinteşti (Judecătoria Feteşti), şi întrucât localitatea în care s-a stabilit domiciliul minorei prin hotărâre judecătorească se află în raza teritorială a Judecătoriei Feteşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 decembrie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.