Admissibility of revision for contrary judgments under positive res judicata limited to identity of litigious issue

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Iaşi, revizuenta A. S.A. Bucureşti a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 873/21.03.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Iaşi, susţinând că aceasta este potrivnică mai multor hotărâri judecătoreşti, după cum urmează: dosarul nr. x/2013, soluţionat de Tribunalul Galaţi prin decizia nr. 81/02.02.2015, soluţie menţinută prin respingerea contestaţiei în anulare, conform deciziei nr. 382/28.03.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2015; dosarul nr. x/2013, soluţionat de Tribunalul Iaşi prin decizia nr. 386/01.04.2015; dosarul nr. x/2016, al Judecătoriei Tecuci, soluţionat definitiv prin decizia nr. 504/15.12.2016; dosarul nr. x/2013, al Judecătoriei Galaţi, soluţionat definitiv prin decizia nr. 549/19.06.20.14; dosarul nr. x/2013, al Judecătoriei Galaţi, soluţionat prin hotărârea nr. 4561/06.05.2014, definitivă prin decizia nr. 894/20.11.2015; dosarul nr. x/2014, al Judecătoriei Galaţi soluţionat definitiv prin decizia nr. 973/04.12.2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi; dosarul nr. x/2015, al Judecătoriei Iaşi soluţionat definitiv prin decizia nr. 509/23.02.2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2574/09.10.2018, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Galaţi, apreciind că aceasta este instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, raportat la faptul că decizia nr. 549/19.06.2014, prin care s-a soluţionat definitiv dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Galaţi, este, din punct de vedere cronologic, prima hotărâre în raport de care decizia nr. 873/21.03.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2014 apare, în accepţiunea revizuentei, ca fiind potrivnică, toate celelalte dosare fiind soluţionate definitiv ulterior.

La Curtea de Apel Galaţi cauza a fost înregistrată la data de 08.11.2018.

Prin precizările formulate la data de 15.05.2019, revizuenta a arătat că solicită anularea deciziei nr. 873/21.03.2018 a Tribunalului Iaşi întrucât aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor mai sus menţionate, în privinţa dezlegării date excepţiei prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită în temeiul contractului de credit nr. x/10.05.2016.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin decizia nr. 164/A/25.11.2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire; a obligat revizuenta să plătească intimatului B. suma de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6,7,8 C. proc. civ., revizuenta A. S.A. Bucureşti, formulând următoarele critici:

- Instanţa de judecată a dat o dezlegare greşită excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată în susţinerea cererii de revizuire considerând că cele şapte dosare - în care s-au pronunţat hotărâri a căror autoritate a fost încălcată prin decizia atacată cu revizuire - nu au un obiect comun deoarece în fiecare au fost contestate acte de executare diferite, îndeplinite în dosare de executare diferite, astfel că este evident că nu este îndeplinită în cauză condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză necesară incidenţei cazului de revizuire invocat (art. 509 pct. 8 C. proc. civ.), fiind vorba de litigii diferite sub aspectul obiectului şi al părţilor.

În acest context, revizuenta a expus din nou obiectul şi temeiurile cererii sale de revizuire, precizând că prin decizia nr. 1240/11.11.2016 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2014 s-a constatat prescris dreptul băncii de a obţine executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul pentru linie de credit nr. x/10.05.2015, iar această decizie a condus la admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat prin hotărârea supusă revizuirii, nr. 873/21.03.2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi. Recurenta consideră că reţinerea în cuprinsul hotărârii nr. 873/21.03.2018 a excepţiei de prescripţie a dreptului la acţiune prin raportare la decizia nr. 1240/11.11.2016 a Tribunalului Galaţi şi admiterea astfel a contestaţiei la executare vine în contradicţie cu autoritatea de lucru judecat a celor şapte hotărâri indicate prin cererea de revizuire.

Susţine că dezlegarea dată cererii de revizuire este nelegală întrucât ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută de art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop protejarea autorităţii de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătoreşti, nefiind admis ca o hotărârea definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleaşi persoane şi cu privire la aceeaşi pricină, cu încălcarea art. 431 C. proc. civ.

Lucrul judecat anterior şi efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat nu presupune o identitate de acţiuni, ci o identitate a aspectului litigios, astfel că în a doua cauză se impune ca hotărârea să ţină seama de ceea ce s-a statuat anterior.

Ca urmare a soluţiei pe care instanţa a adoptat-o, aceasta nu a mai analizat în fond cererea de revizuire, la momentul dezbaterilor discutându-se doar asupra admisibilităţii cererii.

- Hotărârea atacată este nelegală şi sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate intimatului, în sumă de 2.975 RON, care sunt nejustificate luând în considerare că instanţa avea posibilitatea ca, în temeiul art. 451 (2) C. proc. civ., să cenzureze cuantumul acestora raportat la împrejurarea că onorariul a vizat formularea întâmpinării, iar gradul de dificultate şi complexitate al cauzei a fost redus, nefiind necesare dezbateri în faţa instanţei.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 14.10.2020, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 09.12.2020.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 16.03.2020, în termen legal, intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile de inadmisibilitate şi de nulitate a recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, cu judecata în lipsă.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la data de 26.03.2020, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar ICCJ.

La data de 31.03.2020, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate prin actul procedural şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Atât prin raportul întocmit asupra recursului, cât şi prin încheierea de admitere în principiu a acestuia, din 14.10.2020, s-a reţinut, cât priveşte încadrarea motivelor de nelegalitate susţinute de revizuentă, pe de o parte că prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ. au fost indicate ca temei legal al recursului în absenţa unor critici care să se circumscrie acestor motive legale, aşadar doar formal, iar pe de altă parte, că motivul relativ la neaplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în legătură cu cheltuielile de judecată solicitate de intimat, nu este încadrabil în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât reprezintă o chestiune de netemeinicie (aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. ţine de puterea de apreciere şi evaluare a circumstanţelor cauzei, de către instanţa de fond).

Verificând în aceste limite, criticile de nelegalitate susţinute de revizuentă, analizate în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se contestă soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului declarat.

Cu prioritate, se impune precizarea că neanalizarea în fond a cererii de revizuire nu constituie în sine un argument al nelegalităţii modului în care prima instanţă a soluţionat cererea ce i-a fost dedusă judecăţii. Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, iar necercetarea în fond a revizuirii poate constitui, cel mult, consecinţa nelegalei soluţionări a acesteia prin respingerea sa ca inadmisibilă. Este, prin urmare, de interes a se verifica dacă soluţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă corespunde unei corecte aplicări a dispoziţiilor procesuale relevante cauzei.

În această direcţie, se reţine că prin cererea cu care s-a adresat Curţii de Apel Galaţi, revizuenta a semnalat existenţa cazului de revizuire evocat prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cazul de încălcare, prin decizia civilă nr. 873/21.03.2018 a Tribunalului Iaşi pronunţată în dosarul nr. x/2014, a autorităţii de lucru judecat a altor şapte hotărâri judecătoreşti anterioare şi definitive, în privinţa dezlegării date excepţiei prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită în temeiul contractului de credit nr. x/10.05.2016.

Din motivarea cererii rezultă că în toate hotărârile aduse în discuţie prin cererea de revizuire a fost tratată chestiune litigioasă a prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit menţionat şi că toate instanţele au respins respectiva excepţie, mai puţin cea care a pronunţat decizia nr. 873/21.03.2018 supusă revizuirii care, în mod contrar celorlalte, a apreciat excepţia ca fiind întemeiată şi, drept consecinţă, a validat soluţia (primei instanţe) de admitere a contestaţiei la executare şi de anulare a executării înfăptuite în dosarul de executare silită nr. x/2013.

Se înţelege că, prin cererea sa, revizuenta a semnalat un caz de încălcare a puterii de lucru judecat sub aspect pozitiv a celor şapte hotărâri judecătoreşti indicate, respectiv sub aspectul dezlegării contrare date chestiunii litigioase a prescripţiei dreptului său de a obţine executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/10.05.2016. Această chestiune a făcut obiect al dezlegării din partea instanţelor în toate hotărârile judecătoreşti invocate prin cererea de revizuire, ce au soluţionat diferite contestaţii la executare formulate împotriva executărilor silite pornite de revizuentă, în calitate de creditoare, şi în temeiul aceluiaşi contract de credit ori a diverselor garanţii constituite de debitori pentru asigurarea restituirii acestuia.

Este vorba, deci, de autoritatea de lucru judecat nu în manifestarea sa de excepţie procesuală, care se opune ca o persoană să fie chemată în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauzei şi pentru acelaşi obiect (efect consacrat prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. şi în verificarea căruia apare ca relevantă întrunirea triplei identităţi evocate, de părţi, obiect şi cauză), ci de autoritate de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă, de chestiune deja tranşată de o instanţă, la care se referă norma art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acesteia, oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Tripla identitate de elemente - părţi, obiect, cauză - priveşte deci, în înţelesul art. 431 alin. (1) C. proc. civ., funcţia negativă a autorităţii de lucru judecat care interzice reluarea judecăţii asupra unui litigiu care să poarte asupra aceloraşi trei elemente care au conturat cadrul procesual în cea dintâi judecată înfăptuită. Identitatea celor trei elemente nu interesează, însă, în aceiaşi termeni când se pune problema efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, când identitatea elementelor poate fi şi numai parţială, esenţială fiind însă identitatea de chestiune litigioasă.

Astfel fiind, apare ca eronată şi contrară legii aprecierea primei instanţe (de revizuire) în sensul că, pentru a putea fi promovată o cerere de revizuire pe temeiul art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contrare să fi fost pronunţate în litigii identice sub aspectul părţilor, obiectului şi cauzei, în condiţiile în care o atare cerinţă este proprie doar cazurilor de revizuire pentru contrarietate de hotărâri ce reclamă o încălcare a autorităţii de lucru judecat sub aspect negativ, protejată prin dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Or, prin cererea sa, revizuenta a semnalat un caz de revizuire pentru contrarietate de hotărâri sub aspect pozitiv, invocând încălcarea autorităţii de lucru judecat în privinţa dezlegării date excepţiei prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită în temeiul contractului de credit nr. x/10.05.2006, chestiune litigioasă dezlegată prin toate hotărârile judecătoreşti indicate în cererea de revizuire. Prin urmare, singura identitate care trebuia verificată sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire, dedusă din conţinutul art. 431 (2) C. proc. civ., era cea a chestiunii litigioase tranşate şi a legăturii care trebuie să existe între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile indicate (stabilită pe baza identităţii doar a unora din cele trei elemente amintite), condiţii ce sunt regăsite în speţă, după cum s-a arătat anterior.

Este, prin urmare, neutilă cauzei analiza realizată prin hotărârea atacată a identităţii de părţi, obiect şi cauză a celor opt litigii care interesează cererea de revizuire, şi, totodată, eronată concluzia primei instanţe asupra inadmisibilităţii cererii de revizuire, dată fiind absenţa tripartitei identităţi între acestea.

Din acest punct de vedere, sunt îndreptăţite criticile recurentei care a invocat dezlegarea greşită dată de prima instanţă cererii de revizuire, pe care a apreciat-o ca fiind inadmisibilă în considerarea diferenţelor sub aspectul obiectelor şi părţilor litigiilor în care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti indicate prin cererea dedusă judecăţi.

Cu toate acestea, Înalta Curte reţine că cererea de revizuire rămâne totuşi inadmisibilă chiar în condiţiile substituirii ori înlăturării considerentelor primei instanţe analizate în cele de mai sus, dată fiind împrejurarea - sesizată şi prin hotărârea criticată - că decizia a cărei anulare a fost cerută pe calea revizuirii nu face decât să valorifice, la rândul său, puterea de lucru judecat sub aspect pozitiv (aşadar, identitate de chestiune litigioasă tranşată anterior) a deciziei civile nr. 1240/11.11.2016 a Tribunalului Galaţi atunci când reţine intervenirea prescripţiei cât priveşte dreptul creditoarei A. S.A. de a obţine executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de linie de credit nr. x/10.05.2006.

În alte cuvinte, statuarea pretins contrară dezlegărilor date, prin cele şapte hotărâri judecătoreşti definitive la care se referă revizuenta în cererea sa, chestiunii relative la prescripţia dreptului creditoarei A. S.A. de a obţine executarea silită în baza contractului de credit nr. x/10.05.2006, regăsită în cuprinsul deciziei civile nr. 873/21.03.2018 a Tribunalului Iaşi, nu este proprie instanţei care a emis această hotărâre, ci aceleia a cărei autoritate de lucru judecat, sub aspect pozitiv, a valorificat-o, respectiv decizia nr. 1240/11.11.2016 a Tribunalului Galaţi, astfel că o verificare a pretinsei contrarietăţi s-ar justifica a fi realizată în raport cu această ultimă hotărâre indicată, iar nu cu aceea care doar i-a respectat şi valorificat efectele.

În considerarea acestui motiv, decurgând din cadrul procesual astfel cum a fost el conturat prin cererea de revizuire cu care partea s-a adresat instanţelor şi prin care s-a îndreptat (solicitând anularea acesteia) împotriva deciziei civile nr. 873/21.03.2018 a Tribunalului Iaşi, soluţia adoptată de prima instanţă, a respingerii cererii ca inadmisibilă, apare ca fiind legală şi va fi menţinută, însă prin înlăturarea argumentului şi considerentelor greşite care reţin, deopotrivă, caracterul inadmisibil al cererii pentru lipsa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză a litigiilor în care s-au pronunţat hotărârile supuse analizei.

În consecinţă, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, iar în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ. va obliga pe recurentă să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu de avocat, în sumă de 2.975 RON, a căror dovadă a fost realizată cu înscrisurile ataşate la filele x ale dosarului de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. S.A. Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, Calea x, împotriva deciziei nr. 164/A din 25 noiembrie 2019, a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii B., domiciliat în judeţul Vaslui, A. S.A. Galaţi, cu sediul în judeţul Galaţi.

Obligă pe recurenta-revizuentă la plata sumei de 2975 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatului B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 09 decembrie 2020.