Nullity of cassation appeal for failure to formulate valid legal criticisms against a suspension of proceedings order.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârea atacată:

Prin încheierea de şedinţă din data de 1 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat judecarea cererii de completare a încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2019, formulată de petentul A., conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că la termenul de judecată din data de 1 octombrie 2019, părţile, care au fost legal citate, nu s-au prezentat, iar, din verificarea actelor dosarului, a rezultat că nu s-a formulat nicio solicitare privind judecarea în lipsă a cererii de completare.

2. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva încheierii de şedinţă pronunţate la data de 1 octombrie 2019, în dosarul nr. x/2015 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs recurentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2015/a.3, la data de 19 mai 2020.

2.1Motivele de recurs:

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, pentru continuarea judecăţii.

În motivarea recursului, a susţinut că instanţa de apel nu a observat că, pentru termenul din 1 octombrie 2019, solicitase acordarea unui nou termen de judecată, întrucât, la aceeaşi dată, trebuia să fie prezent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se apăra în dosarul nr. x/2014.

A mai susţinut că din împrejurarea că depuse, cu o zi înainte de termenul de judecată, dovada imposibilităţii de a se prezenta în faţa Curţii de Apel Bucureşti, rezulta voinţa sa expresă de continuare a judecăţii.

În acest mod, a susţinut recurentul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu atât mai mult, cu cât nu a dorit şi nu doreşte judecarea cauzei în lipsă, iar încheierea recurată, în opinia sa, este lovită de nulitate.

2.2. Întâmpinarea:

În termen legal, intimata Academia de Studii Economice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici de nelegalitate care să vizeze soluţia pronunţată prin hotărârea recurată.

2.3. Răspunsul la întâmpinare:

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata Academia de Studii, depus în termen legal, recurentul-petent a combătut excepţia nulităţii recursului şi apărările formulate de către intimata Academia de Studii Economice Bucureşti.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este legal timbrat, este formulat în termenul prevăzut de lege şi îndeplineşte condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii de şedinţă recurate.

În ceea ce priveşte criticile formulate, s-a reţinut că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea acestora în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidentă sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în caz contrar, completul de filtru urmând a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac, avându-se în vedere şi excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Academia de Studii Economice.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în vederea formulării unui punct de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar.

Recurentul A. şi intimata Academia de Studii Economice au depus puncte de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen la data de 8 decembrie 2020, fără citarea părţilor, în vederea analizei admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de cele evidenţiate prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., art. 489 şi art. art. 499 teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Ca atare, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reţine că recurentul, deşi a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat suspendarea judecării apelului promovat de către acesta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin suspendarea cauzei.

Astfel, recurentul, în esenţă, a susţinut că nu se impunea suspendarea judecării apelului, faţă de împrejurarea că a formulat o cerere de amânare a cauzei, întrucât, la aceeaşi dată, trebuia să fie prezent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se apăra într-un alt dosar. A considerat că instanţa de apel trebuia să admită cererea pe care a formulat-o şi să dispună amânarea judecării cauzei şi nu să procedeze la suspendarea judecăţii, în acest mod încălcându-se normele de procedură.

În opinia recurentului, faţă de faptul că înainte cu o zi de termenul de judecată depusese dovada imposibilităţii de a se prezenta în faţa Curţii de Apel Bucureşti, rezultă voinţa expresă de continuare a judecăţii.

Or, cele susţinute de către recurent nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către acesta nevizând raţionamentul curţii de apel care a determinat adoptarea prin încheierea atacată a soluţiei de suspendare a judecăţii, ci rezolvarea dată de instanţă cererii de amânare a judecării cauzei, fără a se lua în considerare că însăşi acordarea amânării presupunea solicitarea prealabilă de judecată a cauzei în lipsă.

Cu alte cuvinte, criticile formulate de către recurentul-reclamant nu se convertesc în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege, susceptibile de a fi analizate din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul A. nu se grefează pe considerentele încheierii de şedinţă recurate care au dus la suspendarea judecării apelului, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 1 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2020.