Software ownership claim over employment-created code fails; appeal annulled as procedurally invalid

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, sub nr. x/2018, la data de 28 august 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate: calitatea de proprietar asupra programelor de calculator (soft) implementate pentru pârâtă în perioada 2015-2018 în vederea eficientizării fluxului de comenzi şi livrări marfă către export; să fie obligată pârâta să îi achite o cotă de 5% din vânzările la export pentru fiecare an din cei 3 ani anteriori încetării contractului individual de muncă, respectiv pentru perioada mai 2015 - mai 2018 şi, în continuare, după data demisiei, o cotă de 10% lunar din încasările la export pe toată durata de utilizare a programelor informatice; cu cheltuieli de judecată.

La termenul de 15 februarie 2019, instanţa a pus în discuţie, din oficiu, în baza art. 247 alin. (1) şi 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în formularea acţiunii.

1. 2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă:

Tribunalul Dolj, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 120 din data de 15 februarie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A, sub aspectul ambelor capete de cerere.

1.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă:

Prin decizia civilă nr. 75 din data de 15 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 120 din data de 15 februarie 2019 pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 21 mai 2020 şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs:

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual active, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la prima instanţă (Tribunalul Dolj) în vederea administrării probatoriilor şi continuării judecăţii pe fond, cu cheltuieli de judecată.

În esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel era obligată să analizeze cauza sub toate aspectele pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei legitimării procesuale active, în condiţiile caracterului devolutiv al căii de atac.

A apreciat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel faptul că "aplicaţia ce avea drept scop eficientizarea fluxului de comenzi şi livrări de mărfuri la export a fost dezvoltată de apelantul-reclamant în limita competenţelor sale profesionale, la solicitarea superiorului direct şi după instrucţiunile colegilor din celelalte departamente";

- De asemenea, recurentul - reclamant a opinat în sensul că susţinerile şi apărările intimatei-pârâte prezintă neconcordanţe logico-juridice evidente, care rezultă în mod direct din chiar înscrisurile depuse în apărare.

A arătat că a criticat în motivele de apel faptul că, raportat la art. 248 alin. (4) C. proc. civ., prima instanţă nu a unit excepţia cu fondul şi nu a administrat toate probele necesare pentru a-şi forma o opinie cât mai aproape de realitate cu privire la "paternitatea" programelor informatice pe care le-a creat sau a celor create de alţi salariaţi ai intimatei-pârâte, sub acest aspect subliniind că:

- programul informatic pe care l-a creat în beneficiul B. S.A. nu a avut nicio legătură cu funcţia şi postul pe care l-a ocupat în organigrama angajatorului - acela de tehnician IT - dar, mai ales, nu a avut legătură cu atribuţiile specificate în fişa postului depusă la dosar;

- în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, ideile care stau la baza unui program pentru calculator nu sunt protejate;

- sunt neadevărate susţinerile conform cărora ar fi fost ajutat/sprijinit în realizarea programului informatic de către un alt salariat al B. S.A.;

- nu sunt aplicabile în speţă prevederile art. 75 din Legea nr. 8/1996, aşa cum eronat se susţine în considerentele deciziei recurate;

- punctul de vedere al primei instanţe, susţinut de decizia dată în apel, creează premisele unei situaţii contradictorii în privinţa relaţiilor dintre angajatori şi angajaţii departamentelor IT, în sensul descurajării oricărei iniţiative creatoare din partea salariaţilor, iniţiative care să ducă la crearea unor aplicaţii şi soft-uri noi, ce nu au legătură cu obligaţiile de serviciu ale acestora;

- licenţele C. pe care s-a lucrat în acea perioadă în B. S.A. nu au fost toate plătite şi achiziţionate de intimata-pârâtă; a obţinut pe numele său o astfel de licenţă şi a lucrat pe aceasta - care nu era proprietatea intimatei-pârâte;

- partea adversă nu poate susţine nici măcar că ar fi lucrat pe licenţa acesteia C., întrucât a deţinut propria licenţă C..

II.2. Apărările formulate în cauză:

În termen legal, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a combătut cele susţinute de recurentul-reclamant prin cererea de recurs şi a solicitat, în principal anularea recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, a arătat că, în realitate, recursul vizează, în mod nepermis, netemeinicia deciziei recurate, şi nu nelegalitatea acesteia.

În cauză, nu a fost formulat răspuns la întâmpinare.

II.3 Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că: prezenta cale de atac este formulată în termen legal, este legal timbrată, cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

În ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reţinut că recurentul-reclamant a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., iar intimata-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în vederea formulării unui punct de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 8 decembrie 2020, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţia nulităţii invocată, prin întâmpinare, de intimata-pârâtă B. S.A.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi:

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., art. 489 şi art. 499 teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reţine că, în speţă, deşi a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat respingerea, ca nefondat, a apelului promovat de către acesta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei, de judecata realizată în primă instanţă şi de aprecieri proprii.

Prin susţinerile formulate, recurentul - reclamant nu a indicat nicio regulă de procedură care să fi fost încălcată de către instanţa de apel, în sensul art. 488. alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., făcându-se referire doar la faptul că instanţa de fond în mod greşit nu a unit excepţia lipsei calităţii procesuale cu fondul cauzei şi nu a administrat probatorii în acest sens.

Cu privire la pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de asemenea, recurentul - reclamant nu arată care dintre considerentele deciziei instanţei de apel sunt contradictorii, apreciind că susţinerile intimatei prezintă "neconcordanţe logico-juridice".

Totodată, invocarea formală a dispoziţiilor reglementate de art. 75 din Legea nr. 8/1996 nu poate fi considerată o critică de nelegalitate, fără să se arate în concret în ce mod a interpretat sau aplicat greşit instanţa de apel aceste dispoziţii legale.

Or, criticile formulate de o atare manieră, sunt susţineri de netemeinicie care excedează analiza ce poate fi realizată în faza recursului, având în vedere, pe de o parte, că reprezintă o reluare a celor susţinute în apel şi aprecieri personale, iar o astfel de motivare a cererii de recurs nu corespunde rigorilor stabilite de lege, şi, pe de altă parte, împrejurarea că recurentul-reclamant nu a arătat în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare strict reglementate de lege, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 75 din data de 15 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2020.