Constitutional challenge to election asset declarations dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă la 26 octombrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 10 din 23 octombrie 2020, emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 1 Alba privind admiterea candidaturilor propuse de B. la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2020, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

- să se constate că decizia mai sus indicată - prin care au fost admise candidaturile propuse de B. la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2020 nu este legală, făcând referire şi contestând conţinutul declaraţiilor de avere şi de interese întocmite de candidaţii C., D., E., F., G., H., I., J., K. (cu excepţia candidaturilor d-nelor L. şi M.), susţinând că acestea respectă formal condiţiile de întocmire însă nu cuprind toate interesele şi întreaga avere a acestora.

2. Hotărârea Tribunalului Alba

Prin sentinţa civilă nr. 1769 din 2 noiembrie 2020, Tribunalul Alba a respins contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 10/23.10.2020 emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 1 Alba privind admiterea candidaturilor propuse de B. la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2020.

3. Apelul

Împotriva sentinţei nr. 1769 din 2 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Alba, secţia I civilă a formulat apel contestatorul A..

Prin cererea de apel, întemeiată pe dispoziţiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 208/2015, contestatorul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, în raport de prevederile art. 53 din Constituţia României, conform cărora:

"Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege", arătând că motivele sesizării se referă la declaraţiile de avere şi de interese depuse de candidaţii la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor, care sunt incomplete.

4. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă

Prin decizia nr. 1440 din 10 noiembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015. A respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 1769 din 2 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Alba, secţia I civilă.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 1440 din 10 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, a formulat recurs contestatorul A., în termenul legal.

În motivarea cererii de recurs, contestatorul, invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţia României.

A susţinut că, în mod greşit a fost respinsă cererea sa de probatorii, respectiv depunerea înscrisurilor (deciziilor de impunere), utile soluţionării cauzei.

A criticat soluţia dată asupra asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în sensul respingerii acesteia, ca inadmisibilă, întrucât au fost formulate critici clare, concrete şi de neconstituţionalitate.

6. Întâmpinarea

Intimatul nu a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată în cauză.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază procesuală, oricare ar fi obiectul acesteia.

Se impune, astfel, o analiză a interesului procesual al petentului cu privire la rezolvarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului în care se află pricina.

Referitor la normele legale cu privire la care, în speţă, s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu dispoziţiile legale invocate în susţinerea contestaţiei.

Astfel, contestatorul A. a învestit Tribunalul Alba cu soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva deciziei nr. 10 din 23 octombrie 2020, emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 1 Alba, prin care au fost admise candidaturile propuse de B. la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2020.

În susţinerea contestaţiei, petentul a invocat, în drept, dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Contestaţia a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1769 din 2 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Alba, secţia I civilă.

În calea de atac a apelului exercitat împotriva sentinţei nr. 1769 din 2 noiembrie 2020 a Tribunalului Alba, secţia I civilă, contestatorul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, prin raportare la cele ale art. 53 din Constituţia României.

Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, care au următorul cuprins:

Art. 52 alin. (11):

"Propunerile de candidaţi vor fi însoţite (...) de decizia de impunere pe anul curent, de declaraţia de avere şi declaraţia de interese ale fiecărui candidat."

Art. 53 alin. (1):

"(1) În vederea înregistrării candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale depune la biroul electoral de circumscripţie 4 dosare, cuprinzând următoarele:

a) două exemplare originale şi două copii ale listei candidaţilor pentru respectiva circumscripţie, cuprinzând datele prevăzute la art. 52 alin. (8)-(10);

b) copiile actelor de identitate ale candidaţilor;

c) două exemplare originale şi două copii ale declaraţiilor de acceptare a candidaturii, prevăzute la art. 52 alin. (11) şi (12);

d) două exemplare originale şi două copii ale declaraţiilor de avere şi de interese ale candidaţilor, conform modelelor prevăzute în anexa la Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare."

Excepţia de neconstituţionalitate a celor două texte legale este invocată în raport de prevederile art. 53 din Constituţia României, care dispun că:

"(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz (...).

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică (...)".

Dispoziţiile art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 a căror neconstiţionalitate se invocă reglementează împrejurările şi modalităţile în care candidaturile se depun la organismele electorale, însoţite de declaraţiile de avere şi interese ale candidaţilor.

Petentul nu a ridicat problema încălcării acestor texte legale, ci doar existenţa unei neconformări sau a unor declaraţii depuse în mod incomplet, deci interpretarea acestor dispoziţii legale, astfel că cererea de sesizare nu îndeplineşte condiţiiile de admisibilitate.

În raport de aceste argumente, se constată că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv existenţa legăturii dintre dispoziţia legală criticată şi cauza dedusă judecăţii, astfel cum corect a apreciat şi Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Prin urmare, nu poate fi reţinută nelegalitatea deciziei atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune vizează numai încălcarea normelor de drept material aplicabile cauzei, iar nu a celor străine de soluţionarea ei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 1440 din 10 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dipoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 1440 din 10 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dipoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2020.