Nullity of cassation appeal for failure to allege specific grounds of illegality, limited to challenging unsigned copy of lower court order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) declared the appellant's cassation appeal null and void, resulting in the final enforcement of the Court of Appeal's decision to suspend the prior appeal due to the appellant's unjustified absence; the appellant (who prevails in no procedural aspect, as the lower court's suspension order remains intact) challenged the Court of Appeal's suspension order, arguing that the copy of the decision served on them was unsigned, thereby violating procedural norms and constituting a legal defect. The ICCJ determined that the appeal was null under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure because the appellant failed to cite specific grounds of illegality as required by Article 486(1)(d) and Article 488, instead focusing on the technicality of the signature on the copy of the document (governed by Article 427(1)), which is extraneous to the substantive illegality of the judicial decision itself, and no public order grounds were identified to validate the deficient appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 426 C. proc. civ, art. 298 din C. pen, art. 493 din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to allege specific grounds of illegality, limited to challenging unsigned copy of lower court order: Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Prin încheierea din data de 17 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, având în vedere lipsa nejustificată a recurentului şi faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului formulat de A. împotriva încheierii din data de 21 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2020.
2. Calea de atac formulată în cauză
Prin cererea transmisă, prin poşta electronică, la data de 06 octombrie 2020, înregistrată la 07 octombrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, A. a declarat recurs împotriva încheierii din 17 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 19 octombrie 2020, sub nr. x/2020/a2 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de judecată nr. 6.
Recurentul a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea încheierii atacate.
Recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că încheierea atacată, care i-a fost comunicată la 06 octombrie 2020, nu este semnată, fiind încălcate, în opinia sa, dispoziţiile art. 426 C. proc. civ.
A susţinut că lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage nulitatea actului de procedură, precum şi răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen.
3. Procedura de filtru
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 din C. proc. civ.
Prin raport, s-a reţinut că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. cu privire la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii din 17 septembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea raportului recurentului, pentru ca acesta să formuleze, în scris, punct de vedere, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la data de 03 decembrie 2020.
Recurentul nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.
Prin rezoluţia din 07 ianuarie 2021, faţă de dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la 10 februarie 2021, completul filtru nr. 6, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.
Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.
Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.
În litigiul pendinte, se reţine că, prin cererea de recurs formulată, recurentul îşi exprimă nemulţumirea generată de împrejurarea că exemplarul de pe încheierea recurată, ce i-a fost comunicat, nu este semnat, aspect care vizează modalitatea de comunicare a încheierii şi nu nelegalitatea acesteia.
De altfel, criticile se referă în realitate la copia actului procedural comunicat recurentului-petent în conformitate cu dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Procedând într-o asemenea manieră, recurentul nu a indicat în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii atacate şi nici nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să poată susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.
În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.
Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va constata nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din17 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.