Jurisdictional conflict over administrative license issuance: local agency’s public law capacity supersedes central authority’s legal personality

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 martie 2004, reclamanții A.C. și H.D. au chemat în judecată Autoritatea Rutieră Română și Agenția Argeș a Autorității Rutiere Române, solicitând ca în temeiul Legii nr. 29/1990, să se dispună: obligarea pârâtelor de a elibera licență taxi și licență de execuție pentru vehicul pentru transportul rutier public în regim de taxi, conform Legii nr. 38/2003; obligarea pârâtelor, la plata daunelor cominatorii, de 1.000.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii acțiunii, până la eliberarea efectivă a celor două licențe și obligarea acestora, la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 84/CA din 26 aprilie 2004, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând ca temeiuri de drept ale acestei soluții, dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., cele ale art. 7 din H.G. nr. 625/1998 și ale H.G. nr. 740/2003, precum și prevederile art. 159 pct. 2, raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ.

La rândul său, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 99/F/C din 30 iunie 2004, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Argeș și constatând ivirea conflictului negativ de competență, a trimis cauza, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Pitești a apreciat că instanța competentă a soluționa pricina, se stabilește în funcție de Autoritatea Rutieră Română - Agenția Argeș, instituție locală competentă să emită licențele solicitate, această pârâtă având capacitate de drept public, independent de întrunirea și a cerinței de persoană juridică, în condițiile Decretului nr. 31/1954.

Constatând că în cauză s-a ivit un conflict negativ de competență, în sensul dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să pronunțe un regulator de competență, în raport cu obiectul și părțile litigiului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Cu privire la obiectul pricinii, solicitându-se obligarea pârâtelor, la eliberarea unei licențe de taxi și a unei licențe pentru vehicul în regim de taxi, iar printr-un capăt accesoriu, și obligarea pârâtelor, la daune cominatorii, se reține, astfel cum corect a apreciat și Curtea de Apel Pitești, că natura juridică a cererii este de contencios administrativ, fiind formulată în condițiile Legii nr. 29/1990 și a Legii nr. 38/2003

Așadar, reclamanții solicită a se cenzura refuzul de eliberare a unor acte administrative ce aparțin sferei de competență a Agenției Argeș a Autorității Rutiere Române, conform dispozițiilor Legii nr. 38/2003.

Faptul că reclamanții au chemat în judecată și Autoritatea Rutieră Română, nu poate schimba competența autorității locale, căreia legea îi conferă obligații, pentru a duce, în nume propriu și în realizarea puterii publice, o anumită activitate administrativă, în sfera căreia se înscrie și atribuția de a elibera actele administrative, de natura celor solicitate. Totodată, acest fapt nu poate modifica capacitatea administrativă a agenției, capacitate înțeleasă ca aptitudine a acesteia, de a fi subiect în raportul juridic administrativ, reclamat de realizarea competenței sale.

Prin urmare, astfel cum corect a reținut și Curtea de Apel Pitești, este lipsit de relevanță faptul că reclamanții au chemat în judecată, și autoritatea centrală, întrucât nu aceasta este competentă să elibereze actele solicitate.

De asemenea, se constată că și considerentul potrivit căruia interpretarea contrară ar duce la o situație de neacceptat și ar lăsa deschisă calea unor abuzuri de drept, reclamantul putând chema în judecată o autoritate centrală, (deși nu actul sau refuzul acestuia este supus verificării), numai pentru a înfrânge normele privind competența materială, este corect și în concordanță cu principiile ce cârmuiesc dreptul public, în particular dreptul administrativ.

Prin urmare, chiar dacă Agenția Argeș a Autorității Rutiere Române nu are personalitate juridică, în sensul dispozițiilor Decretului nr. 31/1954, aceasta are capacitate de drept public, putând sta în proces, în calitate de pârâtă, iar competența instanței se stabilește în raport cu această pârâtă, iar nu cu autoritatea ierarhic superioară, pe considerentul că doar aceasta din urmă ar avea personalitate juridică.

De altfel, agenția pârâtă este competentă să emită actul administrativ solicitat, dar și să-l revoce sau să revină asupra refuzului de eliberare a acestuia.

În consecință, se constată că soluția Curții de Apel Pitești este legală și temeinică, amplu și corect motivată.

Avându-se în vedere considerentele arătate în cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 20 și urm C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Argeș, căruia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A.C., Autoritatea Rutieră Română București, Autoritatea Rutieră Română - Agenția Argeș și H.D., în favoarea Tribunalului Argeș.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.