Revision request perished due to lack of diligence during state of emergency

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra cererii deduse judecăţii, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 1212 din 12 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, a fost anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 24 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timşoara, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 3 iulie 2019.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2019, instanţa a dispus suspendarea judecării cererii, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât revizuentul, singura parte din dosar, nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din 5 noiembrie 2020, a fost acordat termen, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 26 noiembrie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de perimare, invocată din oficiu.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia de perimare a cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

În speţă, suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a intervenit la 26 septembrie 2019, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care s-ar fi împlinit la 26 martie 2020.

Se constată că data împlinirii termenului de perimare este ulterioară emiterii Decretului nr. 195 din 16 martie 2020, de către Preşedinţele României, privind instituirea pe teritoriul României a stării de urgenţă.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 41 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, privind instituirea pe teritoriul României a stării de urgenţă, "prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile".

Asupra naturii juridice a termenului de perimare, se reţine că acesta nu este un veritabil termen de decădere, întrucât decăderea presupune efectuarea unui act procedural cu depăşirea termenului imperativ prescris de lege în acest scop, şi, chiar dacă acest act procedural nu este considerat valabil ca efect al decăderii, procesul civil va continua. În schimb, în ipoteza perimării, efectele nerealizării niciunui act de procedură în vederea reluării judecăţii suspendate sunt mult mai drastice, întrucât această inactivitate a părţilor va determina stingerea chiar a judecăţii în faza în care se află, iar nu doar paralizarea actului procedural prin care s-ar tinde la repunerea cauzei pe rol.

Întrucât Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, dar şi Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, nu conţin dispoziţii aplicabile termenului de perimare, influenţa acestor acte normative asupra perimării urmează a fi analizată prin prisma dispoziţiilor C. proc. civ. referitoare la suspendarea cursului perimării, prevăzută de art. 418.

Incidente speţei sunt dispoziţiile alin. (3) al articolului invocat, conform cărora perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Suspendarea de drept a judecăţii, potrivit art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 şi art. 63 alin. (11) din Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, dispusă ca măsură excepţională, determinată de manifestarea unei pandemii, constituie, în mod cert, un motiv temeinic justificat care a împiedicat partea, chiar dacă nu în mod absolut, să stăruie în judecată.

Astfel, având în vedere cele de mai sus, se reţine că, la calcularea termenului de perimare, se va avea în vedere curgerea, după încetarea stării de urgenţă, a diferenţei de timp care exista la 16 martie 2020 până la împlinirea a 6 luni de la ultimul act de procedură realizat în cauză. Raportat la datele speţei şi la cele anterior menţionate, se constată că termenul de perimare s-a împlinit la 25 mai 2020, data încetării stării de urgenţă fiind 15 mai 2020.

Pentru a interveni perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Întrucât cauza a fost suspendată pentru lipsa părţilor, pentru redeschiderea procesului era necesară formularea unei cereri de către partea interesată, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 417 C. proc. civ.

În cauză, nu a fost formulată o astfel de cerere de către revizuent, care să arate intenţia de a continua judecata.

Dispoziţiile art. 417 C. proc. civ. nu prevăd posibilitatea instanţei de a repune cauza pe rol, în vederea continuării judecăţii, situaţie în care nu are relevanţă în curgerea termenului de perimare rezoluţia prin care s-a acordat termen în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme prin aceasta nu s-a luat vreo măsură în ce priveşte reluarea judecăţii.

În speţă, de la data suspendării judecăţii (26 septembrie 2019) şi până la data împlinirii termenului de perimare (25 mai 2020), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispoziţiile imperative ale art. 417 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează a constata perimată cererea de revizuire cu a cărei soluţionare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1212 din 12 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.