Paulian action against gratuitous donation: inopposability of donation to creditor and non-requirement of donee's complicity.

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţi B., C. şi C., a solicitat revocarea actului de donaţie autentificat sub nr. x din 4 mai 2016 de BNP D..

Prin sentinţa civilă nr. 5529/2018 din 6 septembrie 2018, Judecătoria Piteşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Valoarea obiectul litigiului la data introducerii cererii de chemare în judecată este de 384.843 RON, valoarea donaţiei conform contractului autentificat sub nr. x din 4 mai 2016 de BNP D.. Valoarea este peste 200.000 RON, ceea ce atrage competenţa tribunalului în primă instanţă.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 67/2019 din 13 februarie 2019, Tribunalul Cluj, secţia civilă a respins excepţia prescripţiei şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi C..

3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.

Prin decizia civilă nr. 5081 din 17 decembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis apelul formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi C..

A schimbat sentinţa în sensul că a admis acţiunea în parte.

A respins cererea faţă de pârâta C..

A revocat donaţia întocmită prin contractul autentificat sub numărul x/4 mai 206 la Biroul individual notarial D. între pârâţii B. şi C. constatând inopozabilitatea acesteia, faţă de reclamantă.

A obligat pe pârâţii B. şi C. la plata, către reclamanta-apelantă, a sumei de 11.317 RON, cheltuieli de judecată în fond şi apel, şi către stat, a sumei de 1.863 RON, taxa judiciară de timbru suportată de acesta.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, pârâţii B. şi C. au declarat recurs, criticând soluţia pentru nelegalitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 C. proc. civ. recurenţii au formulat următoarele critici:

Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi, de asemenea, hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Invocă dispoziţiile art. 1562 C. civ. şi arată că dovedirea complicităţii terţului la fraudă nu este cerută decât atunci când acţiunea pauliană vizează un act cu titlu oneros, nu unul cu titlu gratuit.

Arată că, prin încheierea contractului de donaţie, recurentul nu şi-a creat sau şi-a mărit starea de insolvabilitate, iar la data la care creanţa a devenit certă, precum şi la data declanşării executării silite, acesta obţinea venituri sigure şi stabile din pensie, neexistând astfel riscul imposibilităţii continuării executării silite prin poprire.

Învederează că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu al creditorului, în condiţiile art. 1562 alin. (1) C. civ., iar cheltuielile de judecată trebuiau cenzurate.

Cu referire la întrebarea nr. 7 din interogatoriul luat recurentului, arată că se impune solicitarea înregistrării audio, dat fiind neconcordanţa dintre răspunsul dat de recurent şi ceea ce a reţinut instanţa de apel în motivare.

Arată că prin titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 5447 din 30 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Piteşti, recurentul a fost obligat, în solidar, cu Clubul CSU Argeş Volei la plata unor sume de bani către intimată iar cu privire la celălalt debitor nu s-a solicitat executarea.

5. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 22 octombrie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 5081 din 17 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la 26 noiembrie 2020, în şedinţă publică.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 16 iunie 2020 a fost admisă cererea de reexaminare formulată împotriva soluţiei de respingere a cererii de ajutor public judiciar, cererea fiind admisă sub forma eşalonării taxei de timbru pe o perioadă de 10 luni.

6. Apărările formulate în cauză

În termen procedural, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi, pe fondul acestuia, a solicitat respingerea ca nefondat.

Recurenţii au depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Acţiunea pendinte are ca obiect revocarea actului de donaţie încheiat între pârâţi, rude de gradul I, formulată pe cale pauliană de către creditorul donatorului care a solicitat constatarea inopozabilităţii acestui act faţă de el, invocând fraudarea intereselor sale de a obţine recuperarea datoriei prin executarea silită a titlului reprezentat de sentinţa civilă nr. 5447/2014 a Judecătoriei Piteşti.

Instanţa de apel a admis acţiunea pauliană, reţinând că pârâtul B. şi-a golit patrimoniul de bunuri imobiliare urmăribile, că poprirea pe veniturile din pensie, cu caracter viager şi în cuantum redus nu asigură garanţia executării în integralitate a creanţei, având în vedere, totodată, acordul pârâtului exprimat în faţa instanţei de fond,

Recurenţii au criticat soluţia prin prisma dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. şi care vizează nemotivarea hotărârii, o motivare contradictorie sau străină de natura pricinii, este doar formal indicat întrucât în recurs nu sunt dezvoltate, în concret, critici încadrabile în textul de lege invocat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenţii susţin că au fost încălcate dispoziţiile art. 1562 C. civ., în condiţiile în care dovedirea complicităţii terţului la fraudă nu este cerută decât atunci când acţiunea pauliană vizează un act cu titlu oneros, nu unul cu titlu gratuit.

Consideră recurentul B. că, prin încheierea contractului de donaţie, nu şi-a creat sau şi-a mărit starea de insolvabilitate, că obţine venituri sigure şi stabile din pensie, neexistând astfel riscul imposibilităţii continuării executării silite prin poprire, astfel că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu al creditorului, în condiţiile art. 1562 alin. (1) C. civ., iar cheltuielile de judecată trebuiau cenzurate.

Contestă recunoaşterea la interogatoriu şi susţine că faţă de codebitorul din titlul executoriu nu s-a solicitat executarea.

Instanţa de recurs nu va analiza criticile referitoare la modalitatea de administrare a interogatoriului în faţa instanţei de fond şi pe cele ce ţin de procedura executării silite întrucât nu se constituie în aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate ce se pot subsuma dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., pe de o parte, pentru că vizează temeinicia probaţiunii, exclusă din sfera controlului judiciar în recurs, iar pe de altă parte, pentru că modalitatea de punere în executare a titlului excedează cadrului procesual pendinte.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale acţiunii pauliene, contestată de recurenţi, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1562-1565 C. civ., aceasta este reglementată ca un instrument juridic menit să asigure realizarea creanţei creditorului chirografar prin declararea inopozabilităţii actelor juridice încheiate de debitor în frauda intereselor sale.

În acord cu concluziile instanţei de apel, Înalta Curte apreciază că în speţă sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 1562 C. civ. pentru încuviinţarea acţiunii pauliene. În acest sens, se reţine că, deşi reclamanta deţinea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească pusă în executare silită, în timpul derulării procesului de executare pârâtul B. a donat ultimul imobil rămas în patrimoniul său, fiicei sale C..

Chiar dacă în cauză executarea silită începuse prin poprire, până la concurenţa cotei prevăzute de lege, a veniturilor din pensie ale debitorului, faţă de valoarea semnificativ mai mare a debitului, creditorul era îndreptăţit să apeleze la orice altă formă de executare pentru recuperarea datoriei sale, astfel că era de datoria debitorului să nu îşi golească patrimoniul de bunuri urmăribile până la recuperarea în totalitate a creanţei. Acesta a înstrăinat cu titlu gratuit imobilul, mărindu-şi starea de relativă insolvabilitate şi îngreunând sarcina creditorului de a recupera într-un termen rezonabil debitul. Din această perspectivă, a solvabilităţii debitorului, nu se poate aprecia că veniturile din pensie sunt sigure şi stabile, câtă vreme acestea au un caracter viager, iar posibilitatea recuperării integrale a debitului nu este garantată, întrucât procedura dobândeşte un caracter dilatoriu, întinzându-se pe o perioadă mare de timp.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că, în situaţia unui act juridic cu caracter gratuit nu este necesară dovedirea complicităţii la fraudă a terţului donatar, considerent menţinut în apel, din acest punct de vedere critica din recurs fiind lipsită de obiect.

În ceea ce priveşte pe debitorul donator, este suficientă constatarea împrejurării că acesta a înstrăinat bunul în timpul executării silite, prin act cu titlu gratuit, nedobândind în patrimoniu o valoare de înlocuire a bunului din care să procedeze la achitarea datoriei, pentru a se aprecia că, în această modalitate, acesta a cauzat, cu bună ştiinţă, un prejudiciu creditorului, căruia i-a micşorat substanţial garanţia îndestulării creanţei sale.

Prin urmare, se constată că, în cauză, instanţa de apel a procedat la o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1562 şi urm. C. civ.

În ceea ce priveşte solicitarea de cenzurare a cuantumului cheltuielilor de judecată, acesta este un aspect de netemeinicie a cărui analiză presupune evaluarea situaţiei de fapt de la judecata în apel şi se adresează instanţei care procedează la aplicarea art. 451 şi urm. C. proc. civ., nefiind o chestiune de nelegalitate cenzurabilă în cadrul procesual al recursului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 5081 din 17 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.