Criminal revision request regarding security measures and confiscation declared inadmissible as not pertaining to the civil aspect

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra cererii deduse judecăţii, reţine următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia penală nr. 168/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii A., B., C., A., D., E., F., G., H., I. şi J. împotriva sentinţei penale nr. 101/F din 15 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie; a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, au fost modificate pedepsele principale şi au fost stabilite pedepse accesorii inculpaţilor apelanţi; a fost înlăturată menţiunea din dispozitivul sentinţei privind menţinerea măsurilor asigurătorii şi confiscarea specială în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii E. şi F.; a fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului cu privire la inculpaţii E. şi F.; a fost înlăturată obligarea inculpaţilor E. şi F. la plata cheltuielilor judiciare către stat; s-a stabilit că, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii E. şi F. rămân în sarcina statului; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei; a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva aceleiaşi sentinţe.

2. Motivele cererii de revizuire

La 12 august 2020 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii J., A., I., C., A. şi G. împotriva deciziei penale nr. 168 din 28 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., prin care au solicitat anularea hotărârii a cărei revizuire se solicită şi rejudecarea cauzei, precum şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, în temeiul art. 256 C. proc. pen. şi ridicarea sechestrului asigurător, în baza art. 957 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe latura civilă, desi în motivarea apelului a fost invocată inexistenţa prejudiciului stabilit în mod arbitrar de procurorul DNA Piteşti, în baza unei expertize ce nu conţinea nicio probă a existenţei vreunei fapte ilicite, dar mai ales nu exista nicio cerere de înscriere ca parte civilă din partea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor sau a unui martor.

Învederează că prin încheierea din 31 mai 2017, Curtea de Apel Piteşti, instanţă penală care a soluţionat cauza în rejudecare, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Arată că au criticat hotărârea pronunţată în rejudecare întrucât instanţa de apel a respins argumentele invocate şi nu s-a pronunţat pe existenţa sau inexistenţa prejudiciului pretins de procuror, ori pe măsurile asiguratorii invocate prin cererea de apel. Susţin că unul dintre aspectele învederate a fost cel legat de schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate, ca urmare a apariţiei noilor legi penale, respectiv micşorarea cunatumului pedepselor pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, precum şi abrogarea prevederilor art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 78/2000.

Mai susţin că decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018, constată că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională. Întrucât legiuitorul nu a modificat norma declarată neconstituţională, se apreciază că a operat o abrogare tacită a dispoziţiilor incriminate, ce nu a fost avută în vedere de instanţa de apel, aceasta procedând la condamnarea revizuenţilor fără a reţine incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C pr.penală şi a dispune o soluţie de încetare a procesului penal. Susţin că, începând cu 25 iunie 2018, s-a născut obligaţia instanţei de judecată de a analiza prescripţia faptelor numai din perspectiva art. 154 C. pen., coroborat cu art. 5 alin1 şi 2 din acelaşi act normativ, având în vedere şi art. 147 alin. (1) din Constituţia României.

Învederează că cererea de revizuire este admisibilă întrucât instanţa de apel nu a invocat, din oficiu, prescripţia, ca instituţie juridică de ordine publică ce opera şi asupra laturii civile, în condiţiile inexistenţei probatoriului cu privire la prejudiciu, invocat doar de procuror şi nepretins de vreo persoană fizică sau juridică.

În continuarea motivării cererii, arată că, la momentul soluţionării apelului, îşi producea efectele şi decizia nr. 751/2016 vizând neconstituţionalitatea art. 249 şi art. 250 C. proc. pen. privind măsurile asigurătorii în absenţa unui prejudiciu real, cert şi exigibil.

După expunerea practicii judiciare ulterioare pronunţării deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale şi a consideraţiilor teoretice privind prescripţia răspunderii penale, arată că decizia menţionată nu este una interpretativă şi deciziile Curţii Constituţionale prin care este declarată neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale echivalează cu legile de abrogare.

Cu privire la inexistenţa prejudiciului, stabilit în baza unei pretinse expertize efectuate de un expert DNA, arată că nu există nicio dovadă a însuşirii unei sume de un membru al Asociaţiei, nu a fost evidenţiată o pagubă constatată în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice, iar Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor nu s-a constituit parte civilă în cauză. Cu toate acestea, arată că prin sentinţa penală au fost obligaţi să plătească un prejudiciu, în cuantum de 997.393 RON fiecare, fiind înfiinţate popriri pe pensiile acestora, iar conturile lor bancare au fost blocate.

Solicită să se constate inexistenţa prejudiciului şi restituirea bunurilor sechestrate, încetarea măsurilor de indisponibilizare a sumelor deţinute de revizuenţi în conturile bancare şi încetarea popririi asupra veniturilor acestora.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. pen. Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.

Revizuenţii au pretins că acesta este şi cazul cererii lor de revizuire, exclusiv cu privire la latura civilă a procesului penal şi au justificat actualul lor demers procedural arătând că nu există dovezi care să justifice măsurile dispuse în cadrul procesului penal cu privire la sechestrarea bunurilor, blocarea conturilor bancare şi confiscarea unor sume de bani.

Se reţine că, prin sentinţa penală nr. 101/F din 15 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 249 şi următoarele din acelaşi act normativ, raportat la art. 20 din legea nr. 78/2000, combinate cu art. 241 din Legea nr. 656/2002 au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse de procuror privind sechestrul penal instituit asupra bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpaţilor A., G., J., I., H., C., A., E., F., D. şi poprirea asupra sumelor de bani în RON şi valuta, prezente şi viitoare din conturile acestor inculpaţi, până la concurenţa sumei de 9.453.390 RON. Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) şi art. 118 alin. (4) C. pen. de la 1969, raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus confiscarea specială asupra sumei de 9.453.390 RON, dobândită de inculpaţii A., G., J., I., H., C., A., E., F., D. prin săvârşirea infracţiunilor sau confiscarea bunurilor aparţinând acestora, până la concurenţa acestei valori, respectiv câte 945.339 RON de la fiecare.

Se constată că măsurile dispune de instanţa penală, invocate de revizuenţi, sunt măsuri asiguratorii, prevăzute de art. 249 alin. (2) C. proc. pen. şi măsuri de siguranţă, prevăzute de art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. de la 1969.

Or, acţiunea civilă, ca instituţie de procedură penală, reglementată de art. 19 alin. (1) C. proc. pen., are ca obiect repararea prejudiciului material sau moral produs prin săvârşirea infracţiunii. Latura civilă în procesul penal vizează acoperirea daunelor suferite de persoana vătămată ca urmare a săvârşirii acestei infracţiuni.

Având în vedere că revizuenţii sunt nemulţumiţi de menţinerea măsurilor asigurătorii şi a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, se reţine că, în speţă, nu se regăseşte situaţia premiză prevăzută de art. 453 alin. (2) C. proc. civ. penală, respectiv cererea de revizuire nu priveşte latura civilă a procesului penal.

În considerarea argumentelor mai sus prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, apreciind că nu se impune luarea în analiză a cerinţelor de fond ale instituţiei revizuirii, prevăzute de art. 322 C. proc. civ. de la 1865.

În raport de soluţia pronunţată cu privire la excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte nu se va mai pronunţa asupra excepţiei tardivităţii cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii J., A., I., C., A. şi G. împotriva deciziei penale nr. 168 din 28 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.