Homeowners’ appeal annulled for lack of statutory cassation grounds; peremption ruling stands.

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea transmisă, prin poştă, la data de 19 martie 2020, la Curtea de Apel Ploieşti, pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 303 Târgovişte a declarat recurs împotriva deciziei nr. 121 din 11 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 mai 2020 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs, neîncadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) procedură civilă, recurenta-pârâtă a prezentat aspecte cu privire la situaţia de fapt a litigiului, învederând şi faptul că asociaţia nu a beneficiat de aplicarea corectă a Legii nr. 230/2007 şi a H.G. nr. 1580/2007, în sensul că nu au fost luate în considerare dispoziţiile art. 24 alin. (1), art. 31, art. 35, art. 47 şi art. 49 din Legea nr. 230/2007, şi nici cele ale art. 34 şi 46 din H.G. nr. 1580/2007.

A mai arătat că asociaţia nu a fost citată la efectuarea expertizei, conform art. 335 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu deţine documentele în baza cărora s-a întocmit raportul de expertiză.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei A., care nu a depus întâmpinare.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi este tardiv formulat. Totodată, s-a reţinut că, în ipoteza în care completul va trece peste excepţia tardivităţii, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului, precum şi cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la dara de 23 septembrie 2020.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, referitor la excepţia tardivităţii reţinută prin raport, Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii este formulată în termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 121 a fost pronunţată la data de 11 martie 2020, dată de la care care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-ar fi împlinit la data de 17 martie 2020 (marţi), după instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României prin Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, emis de Preşedinţele României, perioadă în care, potrivit art. 41 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020:

"prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile".

Prin urmare, constatând că recurenta-pârâtă a transmis cererea de recurs, prin poştă, la data de 19 martie 2020, Înalta Curte reţine că recursul dedus judecăţii este formulat în termenul legal prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând condiţiile de formă ale cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 121 din 11 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost admisă excepţia perimării, invocată de intimata A., şi s-a constatat perimat recursul formulat de pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 3030 Târgovişte împotriva deciziei nr. 37 din 17 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, reţinându-se, în esenţă, că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de 6 luni şi că nu poate fi reţinut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, ci doar a prezentat aspecte cu privire la situaţia de fapt a litigiului, arătând că nu a fost citată, prin scrisoare recomandată, la efectuarea expertizei.

Întrucât obiectul recursului îl constituie o hotărâre prin care s-a constat perimată calea de atac a recursului, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de 6 luni şi că termenul de perimare nu a fost suspendat sau întrerupt.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile care susţin nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 303 Târgovişte împotriva deciziei nr. 121 din 11 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 303 Târgovişte împotriva deciziei nr. 121 din 11 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2020.