Candidacy rejection upheld after unconstitutionality plea found inadmissible for lack of substantive motivation

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând, asupra cererii de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 16/DEC/AGP din 26 octombrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 14 din 22 octombrie 2020, emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E. şi F., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul A., iar în cuprinsul cererii de apel a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, sunţinând că sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie.

Prin decizia nr. 1422 A din 29 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de apelantul-contestator A., ca inadmisibilă; a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 16/DEC/AGP din 26 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că autorul excepţiei s-a limitat la a arăta doar textul criticat şi dispoziţiile constituţionale avute ca referinţă, însă, într-un mod telegrafic, fără a preciza, în mod concret, care este motivul pentru care se apreciază că dispoziţiile legale menţionate ar fi contrare Constituţiei.

S-a mai reţinut că, fără să existe o motivare a pretinsei contrarietăţi existente între textele criticate şi normele constituţionale la care se face referire, nu există o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci doar una pur formală.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin care a învederat că prin excepţia de neconstituţionalitate invocată a arătat că sunt încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât nu i-a fost admisă cererea de probaţiune, nu a fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi nu au fost ataşate la dosar deciziile de impunere pe anul 2020 ale candidaţilor, intimaţi în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 03 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare completului nr. 10.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor E., C., D., B. şi F., care nu au depus întâmpinare.

3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta este nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, având ca obiect "contestaţie la legea electorală", în calea de atac a apelului, petentul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, articole care, în opinia acestuia, contravin art. 53 din Constituţie, care reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Dispoziiţile art. 52 alin. (11) din Legea nr. 208/2015, a căror neconstituţionalitate se invocă, statuează în sensul că:

"Propunerile de candidaţi vor fi însoţite de declaraţiile de acceptare a candidaturii, semnate şi datate de candidaţi, precum şi de declaraţia de avere şi de interese ale fiecărui candidat.", iar art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ prevăd că:

"În vederea înregistrării candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale depune la biroul electoral de circumscripţie 4 dosare, cuprinzând următoarele:

a) două exemplare originale şi două copii ale listei candidaţilor pentru respectiva circumscripţie, cuprinzând datele prevăzute la art. 52 alin. (8) - (10);

b) copiile actelor de identitate ale candidaţilor;

c) două exemplare originale şi două copii ale declaraţiilor de acceptare a candidaturii, prevăzute la art. 52 alin. (11) şi (12);

d) două exemplare originale şi două copii ale declaraţiilor de avere şi de interese ale candidaţilor, conform modelelor prevăzute în anexa la Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare;

e) două exemplare originale şi două copii ale declaraţiilor candidaţilor născuţi înainte de 1 ianuarie 1976 de apartenenţă sau neapartenenţă la securitate ca poliţie politică, ce se vor redacta conform modelului prevăzut în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cu modificările ulterioare."

Dispoziţiile art. 53 din Constituţie, în raport de care petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate, dispun în sensul că:

"(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Prin decizia civilă nr. 1422 A din 29 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, reţinându-se, în esenţă, că petentul nu a motivat pretinsa contrarietate existentă între textele criticate şi normele neconstituţionale la care face referire, neexistând o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci doar una pur formală.

Potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de control constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă .(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauza dedusă judecăţii, curtea de apel, având a aprecia asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât petentul a invocat formal dispoziţiile art. 53 din Constituţie şi nu a precizat, în concret, care este motivul pentru care apreciază că dispoziţiile legale menţionate ar fi contrare Constituţiei.

Astfel, Înalta Curte reţine că, pentru a putea fi analizate condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare trebuie să îndeplinească cerinţa motivării, cerinţă care rezultă din textul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care dispun în sensul că:

"sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".

În deciziile Curţii Constituţionale s-a statuat că excepţia de neconstituţionaliate are o anumită structură, fiind în mod esenţial constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a pretinsei contrarietăţi între cele două (a se vedea Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

S-a mai reţinut, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, că, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul legal criticat, iar textul de referinţă este unul general, excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă. Aceeaşi soluţie va fi urmată şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie din cauza generalităţii sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat.

În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că "simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivată într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că "sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi".

Analizând, în raport de aceste aspecte, cererea de sesizare formulată de petent, Înalta Curte constată că nu îndeplineşte cerinţa motivării, cum corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, iar petentul, pentru examinarea cererii sale, trebuia să arate, în concret, motivele pentru care considera că dispoziţiile art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, privind obligaţia depunerii de către candidaţii propuşi, intimaţii din prezenta cauză, a declaraţiilor de avere, încalcă dispoziţiile art. 53 din Constituţie, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor obligaţii, în condiţiile în care prin Decizia nr. 14/22.10.2020, emisă de Biroul Electoral Central au fost admise candidaturile propuse; se constată că, în realitate, petentul este nemulţumit de admiterea candidaturilor propuse de G. la alegerile pentru Senat din anul 2020.

Or, simpla indicare a textelor de lege atacate şi a normelor de drept constituţional pretins încălcate nu respectă cerinţa imperativă impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, iar susţinerea recurentului că nu i-a fost admisă cererea de probaţiune nu respectă cerinţa motivării şi nu are legătură cu respingerea cererii de sesizare, ca inadmisibilă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că este legală soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât petentul nu şi-a motivat cererea, iar din textul art. 53 din Constituţie, pretins încălcat, nu se poate desluşi vreo critică expresă de neconstituţionalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1422 A din 29 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1422 A din 29 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2020.