Revision inadmissible under Article 322(7) CPP where subsequent judgment declared the title deed null, violating the exclusive remedy of annulling contradictory decisions

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei:

I. Prin cererea înregistrată la data de 7 noiembrie 2008, pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/2008, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în procedura Legii nr. 10/2001 şi în raport de decizia XX/2007 a Î.C.C.J. - Secţiile Unite, obligarea pârâtei Primăria municipiului Constanţa, prin primar, la restituirea în deplină proprietate şi posesie a terenului în suprafaţă de 30.000 mp din intravilanul municipiului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 1059 din 21 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în sensul că pentru acest imobil intervin dispoziţiile derogatorii ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Soluţia tribunalului a fost desfiinţată cu trimitere spre rejudecare conform deciziei civile nr. 115/C din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, care, admiţând apelurile reclamanţilor A., B. şi C., a apreciat că, în speţă, este necesară completarea probatoriului admis, dar neadministrat în primă instanţă şi care să conducă în mod clar la stabilirea regimului juridic al acestei suprafeţe de teren.

Prin decizia civilă nr. 3490 din 14 aprilie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a admis recursul pârâţilor Primăria Constanţa, Primarul municipiului Constanţa şi municipiul Constanţa, prin primar, a casat decizia pronunţată în apel şi a stabilit că probele apreciate ca necesare pentru dezlegarea pricinii pot fi administrate direct în calea de atac, la curtea de apel.

Prin decizia civilă nr. 83/C din 21 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 1059 din 21 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2008, a fost anulată sentinţa civilă nr. 1059 din 21 octombrie 2009 şi, pe fond, a fost admisă acţiunea reclamanţilor, obligând pârâţii să propună măsuri compensatorii conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în favoarea reclamanţilor pentru terenul de 30.000 m.p. situat în intravilanul municipiului Constanţa, imposibil de restituit în natură; au fost respinse apelurile formulate de apelanţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 24/2010 şi a încheierii din 29 martie 2010, pronunţate de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2008.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria municipiului Constanţa, Primarul municipiului Constanta şi Municipiul Constanţa, prin primar, reclamanţii A., B. şi C. şi petentul D..

Prin decizia nr. 2152 din 14 iulie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au fost admise recursurile declarate de reclamanţii A., B. şi C. şi de pârâţii Primăria municipiului Constanţa, Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa, prin primar, împotriva deciziei nr. 83/C din 21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost casată decizia şi a fost trimisă cauza spre rejudecare; a fost constatat nul recursul declarat de intervenientul D. împotriva aceleiaşi decizii şi a fost admis recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva încheierii din 2 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, care a fost modificată, în sensul respingerii, ca rămasă fără obiect, a cererii de îndreptare eroare materială şi de lămurire a înţelesului dispozitivului deciziei civile nr. 83/C din 21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Prin încheierea nr. 156 din 20 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Braşov.

Prin încheierea din 8 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de D., motivat de faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 50 alin. (3) C. proc. civ., lipsind acordul părţilor din proces.

Prin decizia civilă nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a municipiului Constanţa, s-a luat act de respingerea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii; a fost admis, în parte, apelul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1059 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, pe care a anulat-o, în parte, în sensul că a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Constanţa, Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa şi, în consecinţă, a obligat pe pârâţi să restituie reclamanţilor terenurile în suprafaţă de 9.581 mp şi să acorde măsuri reparatorii potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 pentru diferenţa de teren imposibil de restituit în natură; a fost respins apelul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 54 din 20 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă şi a încheierii din 29 martie 2010, pe care le-a păstrat; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii; au fost obligaţi intimaţii-pârâţi să plătească reclamanţilor suma de 21.596,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Prin sentinţa civilă nr. 860 din data de 31 ianuarie 2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesual active; a fost respinsă, ca lipsită de obiect, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de calitate de moştenitor nr. 164/29.05.2005, eliberat de S.P.N. "E. şi Asociaţii"; a fost admisă, în parte, cererea precizată de reclamantul D. în sensul că s-a constatat că certificatul de calitate de moştenitor nr. 164 din data de 29.05.2005, eliberat de B.N.P.A.

E., F. şi G., este lovit de nulitate absolută; s-a constatat că au calitatea de moştenitori legali de pe urma defunctului H., decedat la data de 29.11.1982: I., în calitate de fiică, D., în calitate de nepot de fiică postdecedată, A., în calitate de nepot de fiică postdecedată, B., în calitate de nepot de fiică postdecedată, C., în calitate de nepot de fiică postdecedată, J., în calitate de nepot de fiică postdecedată, K., în calitate de nepoată de fiu postdecedat, L., în calitate de strănepoată de nepot de fiu postdecedat, M., în calitate de strănepot de nepot de fiu postdecedat, N., în calitate de strănepot de nepot de fiu postdecedat; s-a constatat că moştenitorilor legali li se cuvin următoarele cote succesorale:

I. - 1/5, D. - 1/10, A. - 1/10, B. - 1/10, C. - 1/5, J. - 1/10, K. - 1/10, L. - 1/30, M. - 1/30, N. - 1/30; s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului H. nu include bunurile şi măsurile reparatorii individualizate, după cum urmează în decizia civilă nr. 461/Ap/23.03.2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul civil x/2008, lămurită prin încheierea din 20.04.2016, irevocabilă prin decizia nr. 1493/20.09.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2008; a fost respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere având ca obiect partajul masei succesorale; au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesual active şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţii invocate de pârâţii A., B.

şi C.; a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea conexă formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâţii B., A., C., J., K., I., L., M., N.; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate în cauza civilă nr. 1758/212/2016, de către reclamant şi de către pârâtul A., până la concurenţa sumei de 1.800,00 RON; a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect restul cheltuielilor de judecată efectuate în cauza civilă nr. 1758/212/2016; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului A. suma de 1.785,00 RON, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, aferent cererii conexe.

Prin decizia civilă nr. 1269 din 02 iulie 2019, Tribunalul Constanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii apelului incident formulat de pârâţii A., B. şi C.; a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelantul-reclamant D.; a respins, ca nefondat, apelul incident formulat de pârâţii A., B. şi C.; a obligat apelantul principal la plata, în favoarea intimaţilor A., B. şi C., a sumei de 2380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariul apărătorului ales aferent apelului principal.

Prin decizia civilă nr. 74/C din 27 mai 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins recursul declarat de reclamantul D., împotriva deciziei civile nr. 1269 din 02 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibil.

2. Cererea de revizuire

Prin cererea formulată la data de 19 august 2020, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia I civilă, sub nr. x/2020, revizuentul D. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2008 .

În motivare, revizuentul a arătat că certificatul de calitate de moştenitor nr. 164 din 29 mai 2005, de care au înţeles să se folosească reclamanţii din cauză, a fost constatat nul absolut prin sentinţa civilă nr. 860 din 31 ianuarie 2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 74 din 27 mai 2020 a Curţii de Apel Constanţa.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 pct. 1, alin. (2), (6) şi 8 C. proc. civ.

Întrucât procedura aplicabilă dosarului în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se cere este reglementată de vechiul C. proc. civ., instanţa a solicitat revizuentului să indice temeiurile de drept ale cererii de revizuire prin raportare la prevederile acestui act. În acest sens, revizuentul a depus la dosar o notă, prin care a indicat prevederile art. 322 pct. 4, 5, şi 8 C. proc. civ., fiecare temei fiind motivat distinct.

În urma lămuririlor solicitate părţii la termenul de judecată din 14 octombrie 2020, instanţa a reţinut că temeiul cererii de revizuire este reprezentat de prevederile art. 322 pct. 4, 5, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul A. a depus întâmpinare la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov, raportat la prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., excepţia tardivităţii, arătând că termenul de revizuire de o lună se calculează de la comunicarea sentinţei civile nr. 860 din 31 ianuarie 2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa, invocată de revizuent ca fiind pretins contrară deciziei nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2008, şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentului, întrucât acesta nu a avut calitatea de parte în dosarul nr. x/2008; pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

Prin încheierea din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020, cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa a dispus disjungerea acestui motiv şi formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 913/Ap din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov şi, pentru motivul contrarietăţii de hotărâri, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 461 din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2008, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26 octombrie 2020, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 10.

La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, a cărei analiză, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., este prioritară excepţiei tardivităţii invocată de intimaţii C., B. şi A..

3. Soluţia cu privire la cererea de revizuire

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Motivul de revizuire invocat în susţinerea cererii vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Dispoziţiile citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul autorităţii de lucru judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

În temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ., în cazul hotărârilor potrivnice, dacă instanţa va admite cererea de revizuire, urmează a anula cea din urmă hotărâre.

În speţă, Înalta Curte reţine, ţinând cont şi de precizările formulate oral, la termenul de judecată din 25 noiembrie 2020, de apărătorul ales, că prin cererea formulată revizuentul D. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2008, arătând că certificatul de calitate de moştenitor nr. 164 din 29 mai 2005, de care au înţeles să se folosească reclamanţii, a fost constatat nul absolut prin sentinţa civilă nr. 860 din 31 ianuarie 2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 74 din 27 mai 2020 a Curţii de Apel Constanţa.

Revizuentul a invocat faptul că, ulterior, a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 860 din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Constanţa, hotărâre în raport de care solicită admiterea cererii de revizuire şi pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice.

Aşadar, în cauză se invocă caracterul mai favorabil al unei hotărâri ulterioare, pronunţată de o altă instanţă de judecată, însă, potrivit textului art. 327 alin. (1) C. proc. civ., singura soluţie pe care o poate da instanţa de judecată în cazul de revizuire indicat este cea a anulării celei de-a doua hotărâri, potrivnică, în raport cu prima, hotărâre care nu a respectat principiul autorităţii de lucru judecat.

În considerarea acestor argumente şi a dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2008, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei nr. 461/Ap din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2008, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2020.