Flight Delay Claim Assigned to Cluj-Napoca Court as Jurisdictional Challenge Not Raised by Defendant

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 10.06.2020, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. Sucursala Otopeni la plata sumei de 400 euro reprezentând 1.938,4 RON (calcul efectuat la data de 29.05.2020 la cursul BNR din ziua plăţii), cu titlul de compensaţie pentru întârzierea zborului, cu dobânda legală calculată de la data înregistrării prezentei cereri de chemare in judecata precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii s-a arătat că pasagerul C. a achiziţionat bilete de transport aerian pe ruta Larnaca - Cluj Napoca, zbor operat de pârâtă, care a ajuns la destinaţie cu o întârziere de peste 3 ore.

S-a mai de către reclamantă faptul că între aceasta şi pasager a intervenit o cesiune de creanţă, prin care cedentul a cesionat reclamantei toate drepturile şi accesoriile izvorâte din dreptul de a percepe compensaţia datorată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1026 şi urm. C. proc. civ., art. 5 si 7 din Regulamentul CE 261/2004, art. 1522 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7142 din 3 august 2020, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că pentru soluţionarea excepţiei reclamantei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care prevăd o competenţă alternativă în soluţionarea cererii, între instanţa de la locul de plecare ori cel de sosire al avionului, având în vedere faptul că aceasta este doar cesionar de creanţe, ceea ce nu presupune transferarea avantajelor recunoscute titularului iniţial şi, pe cale de consecinţă nici a dreptului de a alege între două instanţe deopotrivă competente.

Astfel, instanţa a făcut aplicarea art. 107 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în circumscripţia căreia se află sediul pârâtei, din Otopeni, Calea x, jud. Ilfov.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Buftea a pronunţat sentinţa civilă nr. 8684 din 29 octombrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei, şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare s-a reţinut că, aşa cum reiese din interpretarea dată de Curtea de Justiţie în cauza C-204/08 Peter Rehder împotriva D., instanţa competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Reg. (CE) nr. 261/2004 prin raportare la art. 5 pct. 1 lit. (b) a doua liniuţă din Reg. (CE) nr. 44/2001 este, la alegerea reclamantului, instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului.

Totodată, reţinând raţionamentul Judecătoriei Cluj-Napoca, în sensul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ., instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. şi, constatând că necompetenţa teritorială de ordine privată putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, a apreciat că soluţionarea cauzei revine instanţei iniţial învestite, care nu putea invoca excepţia din oficiu.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanţe şi crearea conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea cu valoare redusă având ca obiect obligarea pârâtei B. Sucursala Otopeni la plata sumei de 400 euro, echivalentul a 1.938,4 RON, cu titlul de compensaţie pentru întârzierea zborului operat de către aceasta, precum şi la plata dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, conform dispoziţiilor art. 1029 alin. (4) C. proc. civ., şi nici nu s-a înfăţişat în faţa instanţei de judecată, având în vedere că procedura de judecare a cererilor cu valoare redusă se desfăşoară în întregime în camera de consiliu şi în scris.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Astfel, potrivit art. 130 C. proc. civ., "(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. (3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Necompetenţa teritorială alternativă, prevăzută de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aplicabile speţei în raport de izvorul obligaţiei de plată solicitate, este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, instanţa învestită neputând-o invoca din oficiu.

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât pârâta B. Sucursala Otopeni nu a formulat întâmpinare în cauză, prin care să fi invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, soluţionarea cauzei este în competenţa instanţei pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Faţă de considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2020.