Negative conflict of jurisdiction over domain name dispute: first-instance competence of the civil court for intellectual property rights versus appellate review of UDRP decisions

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribiunalului Dâmboviţa sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtii B., Inc şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti (ROTLD - Romanian Top Level Domain), a solicitat instanţei să constate dreptul legal de folosire netulburată a domeniului achiziţionat de către acesta, şi anume B..ro.

În motivarea cererii a arătat că, la 13 noiembrie 2018, a achiziţionat prin intermediul societăţii C. S.R.L. din Bucureşti, domeniul B..ro.

La 20 decembrie 2018, pârâta B., Inc., cu sediul în SUA, a înaintat o plângere, în conformitate cu prevederile Politicii uniforme de soluţionare a litigiilor privind denumirile de domenii (Regulamantul ICANN 3(b)(iv) - Internet Corporation for AssignedNamesandNumbers- către NAF (National Arbitration Forum), prin care a solicitat declanşarea procedurii administrative, având ca referinţă numele de domenii înregistrate şi utilizate în prezent de către reclamant.

În conformitate cu Normele, Paragraful 4(c), data oficială a începerii procedurii a fost stabilită pentru 31.12.2018, reclamantul formulând puncte de vedere în ceea ce priveşte cererea înaintată împotriva sa, prin care a arătat că nu a existat nicio intenţie ascunsă la momentul achiziţionării respectivului domeniu, reexistând rea-credinţă din partea acestuia.

Apreciază că există serioase îndoieli cu privire la imparţialitatea Forumului ce a judecat cauza, în condiţiile în care, în decizia transmisă de către acesta, se face referire, unilateral, doar la susţinerile şi interesele B., Inc., sens în care apreciază decizia NAF ca fiind nelegală.

În drept au fost invocate prevederile paragrafului 3(b)(XII) din "Politica Uniformă de Rezolvare a Disputelor privind Numele de Domenii (Rules for Uniform Domain Name Dispute Resolution Policy) aprobată de către ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers).

Prin sentinţa civilă nr. 588 din 21 mai 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile de necompetenţă treritorială şi materială şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, competenţa de soluţionare a cererii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că, din punct de vedere teritorial, sunt aplicabile prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., şi a constatat că pârâta B. are sediul procedural ales în România la reprezentantul său autorizat, societatea D. S.R.L., în Bucureşti.

În ceea ce priveşte competenţa meterială, a reţinut că obiectul plângerii îl constituie înregistrarea şi folosirea frauduloasă a numelui de domeniu www.x.ro iar potrivit doctrinei şi practicii unitare a instanţelor, litigiile privind drepturile de proprietate intelectuală sunt, în primă instanţă, de competenţa Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, acesta îndeplinind şi funcţia de Tribunal de Marcă a Uniunii Europene, conform Regulamentului Mărcii Uniunii Europene nr. (EU) 2017/1001.

Investită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 2601 din 27 noiembrie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În motivare s-a reţinut că, deşi reclamantul a denumit acţiunea sa ca fiind o acţiune în constatarea dreptului legal de folosire netulburată, obiectul litigiului îl constituie anularea Deciziei NAF prin care a fost soluţionată disputa cu privire la numele de domeniu B..ro şi nu apărarea unui drept de proprietate intelectuală, astfel că, în baza art. 610 C. proc. civ. a apreciat că aparţine Curţii de Apel conpetenţa e soluţionare a cauzei.

Primind dosarul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 65F din 20 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut că acţiunea de faţă are ca obiect constatarea dreptului legal de folosire netulburată asupra domeniului de internet B..ro, reclamantul arătând în mod expres că, în mod greşit, tribunalul a interpretat cererea sa ca fiind o acţiune în anulare a unei hotărâri arbitrale, acesta solicitând a se constata că are un drept de proprietate asupra domeniului de internet.

În raport de această precizare a reclamantului, curtea de apel a constatat că în cauza de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 608-610 C. proc. civ., ci cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Prioritar, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, aceasta a fost stabilită definitiv de Tribunalul Dâmboviţa în favoarea instanţelor din Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fără ca vreuna dintre instanţele din Bucureşti să invoce excepţia de necompetenţă teritorială, neexistând, astfel, conflict negativ de competenţă din această perspectivă.

Cât priveşte competenţa materială, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite a celor două instanţe cu privire la obiectul litigiului.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, aşa cum reise din cererea introductivă de instanţă, reclamantul a învestit Tribunalul Dâmboviţa cu o cerere în constarea dreptului legal de folosire netulburată a domeniului B..ro achiziţionat de acesta.

Acest aspect a fost confirmat de către reclamant şi prin cererea de declinare a competenţei aflată la dosarul curţii de apel, unde se arată în mod expres că prin cererea introdusă acesta nu a solicitat anularea deciziei arbitrale, ci doar constatarea dreptului legal de folosire netulburată a domeniului.

Astfel, având în vedere precizarea expresă făcută de către reclamant, din care reiese că instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui litigiu de proprietate intelectuală, materie ce revine în competenţa de primă instanţă a tribunalului, în aplicarea art. 95 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2020.