Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2508/2020 AI generated

Inadmissibility of cassation appeal against a final ruling in a loan repayment dispute: exhaustion of ordinary appeals

Case Number Decizia nr. 2508/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed the defendant’s appeal (recurs) as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that had previously dismissed the defendant's own prior appeal as inadmissible, leaving the Tribunal’s judgment in force which partially granted the plaintiff's claim for repayment of half a loan contract value and related enforcement costs. The underlying dispute was a civil action for the recovery of monetary debts under a loan agreement, where the procedural history involved the first instance dismissing the action, the second instance reversing that to order payment, and the appellate court rejecting the defendant’s subsequent challenge. The decisive legal basis was the principle that judgments rendered on appeal (recurs) are final and not subject to further appeal, citing Articles 634(1)(5) and 483(1) of the Code of Civil Procedure, which establish that rulings in the final stage of litigation cannot be challenged through the same appellate mechanism, constituting a constitutional limit on procedural remedies under Article 129 of the Constitution.

Legislator headnote

AI generated

art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against a final ruling in a loan repayment dispute: exhaustion of ordinary appeals: Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la data de 16 septembrie 2020.

Keywords

AI generated
repayment of loan debt enforcement article of civil procedure enforcement of ruling payment of monetary claim value in dispute

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 8.754 Euro (39.393 RON), actualizată cu dobânda legală şi cu indicele de inflaţie de la data înregistrării acţiunii şi până la plata efectivă, din care suma de 6.000 Euro (27.000 RON), reprezentând 1/2 din valoarea contractului de împrumut nr. x/30.09.2010 şi suma de 2754 Euro (12.393 RON) reprezentând cheltuieli de executare şi cheltuieli efectuate în dosarul Tribunalului Tulcea nr. 7611/327/20122.

2. Sentinţa pronunţată de judecătorie

Prin sentinţa nr. 693/27.01.2016, pronunţată de Judecătoria Timişoara a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul A., a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtul B., fără cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de tribunal

Prin decizia civilă nr. 188/9.02.2017, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 693/27.01.2016, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul B..

A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâtul B. să plătească reclamantului A., suma de 6.000 Euro, reprezentând 1/2 din valoarea contractului de împrumut autentificat sub nr. x/30.09.2010, de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi C. şi D. şi suma de 2.857,15 RON, reprezentând 1/2 parte din cheltuielile de executare silită din dosarul nr. x/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc E., cu dobânda legală şi indicele de inflaţie aferent, de la data introducerii acţiunii, respectiv 08.12.2014 şi până la data plăţii efective.

A obligat pârâtul B. să plătească reclamantului A. suma de 3.500,71 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanţă, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

4. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 10 din 29 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 188/A/9.02.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, pârâtul B. a declarat recurs.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la data de 16 septembrie 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi faţă de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunţată în recurs, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 10 din 29 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.