Revision petition challenging res judicata in forest land property dispute declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de revizuire formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva" prin Direcţia Silvică Suceava, s-a solicitat anularea deciziei nr. 560/2020 a Tribunalului Suceava, întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că decizia revizuită este contradictorie cu decizia nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, care ar fi reţinut că Fondul Bisericesc este administratorul terenurilor. În contra acestei reţineri, prin decizia nr 560/2020 a Tribunalului Suceava, se arată că Fondul Bisericesc este proprietarul terenurilor.

Astfel, revizuenta a arătat că între Statul Român şi Romsilva, pe de o parte, şi Biserica Ortodoxă Română şi arhiepiscopia Rădăuţi a existat o lungă luptă juridică.

După mai multe cicluri procesuale, acţiunea în revendicare formulată de Fondul Bisericesc Ortodox Român a fost respinsă, irevocabil, prin decizia nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, care, la rândul ei, a rămas irevocabilă prin decizia nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Revizuenta susţine că prin decizia 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă s-ar fi tranşat natura juridică a Fondului Bisericesc Ortodox Român, care este fundaţie de drept public înfiinţată prin decret imperial/lege şi dizolvată tot prin lege, iar proprietatea bunurilor din patrimoniul acestuia a aparţinut totdeauna statului (austriac din 1786 şi apoi român din 1918).

În paralel, 560 unităţi de cult din judeţul Suceava au cerut reconstituirea dreptului de proprietate, ceea ce a dus la eliberarea a 560 de titluri de proprietate nelegale.

Ca urmare, după pronunţarea deciziei nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, Romsilva a solicitat anularea respectivelor titluri de proprietate, susţinând că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 147/2013, mai sus menţionată.

Litigiul vizând dosarul nr. x/2010 - soluţionat prin hotărârile nr. 147A/13.11.2013 a Curţii de Apel Cluj şi 3332/27.11.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/12.04.2001, pe rolul Tribunalului Suceava, Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Direcţia Silvică Suceava, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: radierea dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la imobilele identificate în cărţile funciare pentru numerele topografice indicate în cuprinsul acţiunii; obligarea pârâţilor la a preda reclamantei în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 192.158 ha teren cu vegetaţie forestieră, precum şi construcţiile necesare administrării pădurilor; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept au fost invocate prevederile art. 481 C. civ., art. 6 şi art. 27 din Legea nr. 213/1998, art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Prin sentinţa civilă nr. 305 din 15 octombrie 2001 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă acţiunea în revendicare de drept comun, ca prematur introdusă.

Judecata litigiului a parcurs mai multe cicluri procesuale, în al treilea ciclu procesual reclamanta a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul reducerii suprafeţei de teren revendicate, de la 192.158 ha teren cu vegetaţie forestieră, la 166.813,50 ha.

Prin sentinţa civilă nr. 538 din 13 martie 2007, Tribunalul Suceava a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilele terenuri enumerate în cuprinsul hotărârii.

Prin decizia civilă nr. 147A din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, formulat împotriva sentinţei civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava.

A admis, în parte, apelurile declarate de pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi de intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, Fundaţia Pro Fonodbis - 1946 Semper Suceava formulate împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o şi, judecând, a respins în întregime, ca neîntemeiată, acţiunea civilă exercitată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei împotriva pârâţilor Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară şi rectificare de carte funciară.

A admis cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâţilor de intervenienţii A., B., C., D., E., F., E. şi G.. A obligat reclamantul să plătească pârâtei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava suma de 300,000 ron cheltuieli parţiale de judecată în apel. A respins toate celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Această hotărâre a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, fiind respinse ca nefondate, recursurile promovate de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava şi de intervenienta Fundaţia Pro Fonodbis -1946 Semper Suceava.

Litigiul privind dosarul nr. x/2017, finalizat prin decizia nr. 560 din 9 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă:

Obiectul acestui dosar îl constituie cererea reclamantei RNP - Romsilva, în contradictoriu cu pârâţi intimaţi Unitatea de Cult Filia Sf. Nicolae, Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava, Instituţia Prefectului Judeţului Suceava şi Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Vatra Dornei, de constatare a nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr. x din 20.07.2004 emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, titlu ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6,40 ha teren cu vegetaţie forestieră identică amenajistic cu u.a 69A% din U.P VII- O.S. Iacobeni şi cadastral cu parcela funciară 911/53, 911/92, 911/93 din CF x şi 2291 şi restituirea contravalorii masei lemnoase exploatate pe suprafaţa indicată în primul capăt de cerere, aferente perioadei de 3 ani, anterioară depunerii prezentei acţiuni.

Prin cererea depusă la dosar la data de 02.02.2018, reclamanta petentă RNP - Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava a arătat că înţelege să îşi modifice acţiunea prin completarea ei cu un capăt de cerere prin care solicită să se constate nulitatea absolută parţială a Hotărârii comisiei Judeţene Suceava nr. 300/19.02.2004 respectiv poziţia 1 din anexa nr. 55 prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate privata pentru suprafaţa de 30 ha teren forestier în favoarea unităţii de cult şi să se anuleze procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 16.07.2004.

La termenul de judecată din 18.05.2018, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a depus la dosar cerere de intervenţie accesoire.

Prin sentinţa civilă nr. 1251/28.12.2018, Judecătoria Vatra Dornei a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava.

A respins acţiunea formată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

În cuprinsul acestei sentinţe, la fila x şi următoarele, se reţine:

"Cu privire la puterea de lucru judecat, instanţa a constatat că nu se poate reţine existenţa triplei identităţi, pornind chiar de la obiectul acţiunii, atât juridic, în cauza de faţă fiind solicitată constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate iar în celălalt dosar fiind vorba de o acţiune în revendicare, cât şi material, suprafaţa supusă analizei în cauza de faţă nefiind identică cu cea din dosarul soluţionat prin decizia nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, reclamanta nefăcând o asemenea dovadă şi nici contestând acest aspect.

Din însăşi conţinutul deciziei nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, fila x paragraf 5 rezultă că terenul reconstituit ca urmare a cererilor formulate pe baza circularelor 79/1998, 549/1998 şi 202/2000 nu este identic cu terenul pentru care se formulase cerere de reconstituire.

În dosarul pronunţat de Curtea de Apel Cluj, dispozitivul hotărârii se referă la o suprafaţă de teren ce nu s-a dovedit a fi identică cu cea din cauza de faţă, astfel încât în ceea ce priveşte istoricul FBORB finalizat cu concluzia că acesta nu a avut în proprietate teren nu poate fi raportată decât la suprafaţa din acel litigiu, astfel încât faţă de terenul din cauza de faţă nu se poate reţine că s-a dezlegat o chestiune litigioasă care să privească prezentul dosar.

Considerentele trebuie să aibă corespondent în dispozitiv iar considerentele generale fără corespondent nu pot constitui constatări de fapt pentru că în acest caz partea ar fi prejudiciată".

Prin decizia nr. 560/9.07.2020 a Tribunalului Suceava a fost respins apelul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcţia Silvică Suceava împotriva sentinţei civile nr. 1251 din 28.12.2018, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte decizia nr. 560/9.07.2020 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, cu privire la care revizuenta susţine că este potrivnică cu decizia nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia nr. 560/9.07.2020 a Tribunalului Suceava a fost respins apelul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcţia Silvică Suceava împotriva sentinţei civile nr. 1251 din 28.12.2018, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiat.

Referitor la susţinerea revizuentei, în sensul că prin decizia enunţată ar fi fost încălcată autoritatea de lucru judecat rezultată din decizia nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Prin decizia civilă nr. 147A din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, formulat împotriva sentinţei civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava.

A admis, în parte, apelurile declarate de pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi de intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, Fundaţia Pro Fonodbis - 1946 Semper Suceava formulate împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o şi, judecând, a respins în întregime, ca neîntemeiată, acţiunea civilă exercitată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei împotriva pârâţilor Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară şi rectificare de carte funciară.

A admis cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâţilor de intervenienţii A., B., C., D., E., F., E. şi G.. A obligat reclamantul să plătească pârâtei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava suma de 300,000 ron cheltuieli parţiale de judecată în apel. A respins toate celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Această hotărâre a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, fiind respinse ca nefondate, recursurile promovate de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava şi de intervenienta Fundaţia Pro Fonodbis -1946 Semper Suceava.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Înalta Curte reţine că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuenta a solicitat instanţei anularea deciziei nr. 560/9.07.2020 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că această hotărâre înfrânge puterea lucrului judecat stabilit prin deciziile civile nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj şi nr. 3332/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu a avut niciodată în proprietate terenuri pe raza Bucovinei.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat - interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. - "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.’’

Aşadar, instituţia juridică a revizuirii este indisolubil legată de efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, iar o cerere de revizuire având ca obiect anularea unei hotărâri pe considerentul încălcării lucrului judecat, ca efect pozitiv, cum este cea din speţa de faţă, nu este admisibilă.

Raportat la datele speţei, se constată că hotărârile pretins potrivnice nu îndeplinesc condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, litigiul finalizat cu deciziile nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj şi 3332/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a vizat o acţiune în revendicare, întemeiată pe art. 481 C. civ., art. 6 şi 27 din Legea nr. 213/1998, formulată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi cu intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, Fundaţia Pro Fonodbis - 1946 Semper Suceava, A., B., C., D., E., F., E. şi G..

Cea de-a doua hotărâre, nr. 560/9.07.2020 a Tribunalului Suceava, are ca obiect o acţiune întemeiată pe Legea fondului funciar, iniţiată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea de Cult Filia Sf. Nicolae, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vatra Dornei, pentru constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr. x din 20.07.2004, emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, pentru suprafaţa de 6,4 ha teren cu vegetaţie forestieră.

Referitor la obiectul material al celor două dosare, respectiv suprafaţa de teren, Înalta Curte constată că nu se mai impune cercetarea identităţii sale, de vreme ce în speţă nu se verifică identitatea de părţi, obiect juridic şi cauză, cerinţe care justifică respingerea de plano a revizuirii.

O altă condiţie impusă pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, rezultând din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepţia puterii de lucru judecat.

Înalta Curte reţine că în faţa instanţei de fond a fost analizată problema autorităţii de lucru judecat stabilit prin hotărârile nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj şi nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, argumentele Judecătoriei Vatra Dornei pe acest aspect regăsindu-se la fila x din sentinţa nr. 1251/2018, în dosarul nr. x/2017.

Trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în Noul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

De asemenea, aceeaşi curte, în alte decizii de speţă (cauza Iordan Iordanov şi alţii contra Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care să se desfiinţeze hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare şi de a asigura o jurisprudenţă unitară a instanţelor judecătoreşti, aceeaşi curte europeană a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preţ, şi mai ales cu încălcarea principiului securităţii juridice. A constatat astfel că, în aceste situaţii nu se urmăreşte unificarea jurisprudenţei, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătoreşti ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanţelor şi care ar fi condus la pronunţarea unor soluţii general valabile şi obligatorii pentru restul sistemului judiciar. În realitate, soluţiile astfel pronunţate rămân la nivel de speţă, fără să "lege" în niciun fel instanţele de judecată, servind numai la desfiinţarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare să fie reticentă în a îndrepta "un rău", respectiv divergenţele de jurisprudenţă prin intermediul altor mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului securităţii juridice în aceeaşi măsură.

Concluzionând, Înalta Curte constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate la adresa deciziei nr. 1247 din 26.10.2018 a Curţii de Apel Cluj, vizând modul în care tribunalul a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin cele două hotărâri în dosarul de revendicare, transformându-se astfel într-un "recurs".

Or, Înalta Curte, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, şi nu de reformare, nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o instanţă s-a pronunţat cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv.

Pentru toate considerentele reţinute, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava.

Având în vedere soluţia dispusă în cauză, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata către intimata Unitatea de Cult Filia Sf. Nicolae a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5799 RON, potrivit dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava împotriva deciziei nr. 560 din 9 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Obligă pe revizuenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava la plata sumei de 5.799 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Unitatea de Cult Filia Sf. Nicolae.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.