Refugee Status Under Law No. 189/2000: Reconciling Active Military Service with Loss of Domicile Due to Ethnic Persecution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, reversed the lower court’s ruling, and ordered the National Pensions House to recognize the claimant as a beneficiary of Law No. 189/2000 for the period September 6, 1940, to March 6, 1945, effective from September 1, 2002. The dispute centered on whether the claimant, a military officer who was evacuated from his home in Chernivtsi due to ethnic persecution but continued to serve in the Romanian Army, qualified as a refugee under the aforementioned law, challenging an administrative decision that denied benefits on the grounds that his active military status and ordered relocations did not fit the legal definition of refugee status. The court held that the claimant’s displacement from his domicile due to ethnic motives established beneficiary status regardless of his continued military service, as service-related movements did not constitute a voluntary renunciation of his home, thereby satisfying the requirements of Article 1(3) of Law No. 189/2000.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, Legea nr. 189/2000; Refugee Status Under Law No. 189/2000: Reconciling Active Military Service with Loss of Domicile Due to Ethnic Persecution: 189/2000 for the period September 6, 1940, to March 6, 1945, effective from September 1, 2002. The dispute centered on whether the claimant, a military officer who was evacuated from his home in Chernivtsi due to ethnic persecution but continued to serve in the Romanian Army, qualified as a refugee under the aforementioned law, challenging an administrative decision that denied benefits on the grounds that his active military status and ordered relocations did not fit the legal definition of refugee status. The court held that the claimant’s displacement from his domicile due to ethnic motives established beneficiary status regardless of his continued military service, as service-related movements did not constitute a voluntary renunciation of his home, thereby satisfying the requirements of Article 1(3) of Law No. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the operative order to obligate the pension fund to recognize the claimant as a beneficiary of the specific legal regime governing compensation for refugees.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 4 august 2003, reclamantul T.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta. cu nr. 3809 din 17 martie 2003 și obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 1562 din 9 octombrie 2003, Curtea de Apel București a admis acțiunea, reținând că în perioada 1940 - 1944, reclamantul a făcut parte din cadrele active ale armatei, deplasându-se cu unitatea mobilă, la ordin, în mai multe localități, situație care nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legear.189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul T.C., care a susținut în esență că statutul său de militar, nu are relevanță față de împrejurarea că împreună cu familia sa a fost obligat să-și părăsească domiciliul și să se refugieze pe teritoriul României.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoanele, cetățeni români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză, rezultă neîndoielnic ca din iunie 1940, familia reclamantului a fost evacuată din localitatea de domiciliu, din Cernăuți.
Împrejurarea că în perioada 1940 - 1944, reclamantul a fost cadru activ în armata română, și în această calitate, din ordinul superiorilor săi s-a deplasat în mai multe localități, este lipsit de relevanță sub aspectul recunoașterii calității sale de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, aceasta, întrucât deplasările efectuate în condițiile executării serviciului militar, nu presupun renunțarea la domiciliul, pe care reclamantul l-a păstrat permanent alături de familia sa și pe care a fost nevoit să-l părăsească datorită persecuțiilor etnice.
În atare situație, recunoașterea beneficiarului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, urmează a fi făcută pentru tot intervalul solicitat, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de T.C. împotriva sentinței civile nr. 1562 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea.
Anulează hotărârea nr. 3809 din 17 martie 2003 a Casei de Pensii a municipiului București și obligă pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2002.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.