Competence between specialized labor and civil panels for work-related moral damages; res judicata of competence ruling bars negative conflict of competence.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2018 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat daune morale, în cuantum de 250.000 euro pentru A., 150.000 euro pentru B., 150.000 euro pentru C. şi 150.000 euro pentru D., pentru prejudiciul moral produs ca urmare a accidentului suferit de E., în executarea atribuţiilor de serviciu.

Încheierile de şedinţă referitoare la competenţă

Prin încheierea civilă nr. 580/LM/2018 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, complet specializat de litigii de muncă, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului specializat în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale, cauza fiind trimisă spre repartizare unui complet civil din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Bihor.

Prin încheierea din 03.10.2018 Tribunalul Bihor, secţia I civilă, complet civil, s-a declarat competentă să judece cauza, respingând excepţia necompetenţei funcţionale, inclusiv cea referitoare la complete specializate.

2. Sentinţa pronunţată de tribunalul

Prin sentinţa civilă nr. 21/C din 20.02.2019 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, complet civil, s-a admis excepţia netimbrării acţiunii invocată din oficiu, fiind anulată ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A..

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 741/A din 24 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B., C. şi D. împotriva încheierii civile nr. 580/LM din 18 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Bihor - complet specializat de litigii de muncă.

A fost admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi împotriva încheierii din 3 octombrie 2018 şi a sentinţei civile nr. 21/C/20 februarie 2019, ambele pronunţate de Tribunalul Bihor, secţia I civilă.

A fost anulată sentinţa civilă nr. 21/C/20 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, fiind trimisă cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bihor - complet specializat în materia litigiilor de muncă.

Prin decizia civilă nr. 930/A din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea a respins cererea formulata de pârâta S.C. F. S.A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 741/A din 24 octombrie 2019 pronunţată de aceeaşi instanţă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Recursul principal

Împotriva deciziei nr. 741/A din 24 octombrie 2019 şi a deciziei nr. 930/A din 12 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, pârâta S.C. F. S.A. a declarat recurs.

A susţinut că instanţa de apel a admis excepţia inadmisibilităţii apelului declarat împotriva încheierii nr. 580/LM/2018 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, complet specializat de litigii de muncă şi a respins, ca inadmisibil, apelul împotriva acestei încheieri, menţionând în considerentele deciziei că respectiva încheiere poate fi analizată odată cu fondul apelului. Cu toate că se reţine acest aspect, recurenta susţine că instanţa nu anulează încheierea, deşi aceasta are autoritate de lucru judecat.

În aceeaşi idee se învederează că, prin decizia recurată, nu se menţionează că se anulează sau se schimbă încheierea din 3 octombrie 2018 prin care secţia I civilă a Tribunalului Bihor s-a declarat competentă să soluţioneze cauza, astfel încât şi această încheiere are autoritate de lucru judecat.

Pârâta a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., ce prevăd că au autoritate de lucru judecat inclusiv hotărârile care statuează asupra unor excepţii procesuale.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiului în fond, pârâta a susţinut că un complet civil din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Bihor este competent să soluţioneze cauza, iar nu un complet specializat de litigii de muncă, întrucât cererea reclamanţilor este o acţiune în răspundere civilă delictuală, iar nu o acţiune izvorâtă dintr-un conflict individual de muncă.

În finalul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat instanţei de recurs să constate că există conflict negativ de competenţă între completul specializat de litigii de muncă şi cel civil, ambele din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Bihor, întrucât există delimitări reciproce de competenţă, în condiţiile în care Curtea de Apel Oradea este ultima instanţă care a dispus declinarea competenţei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei nr. 930/A din 12 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, prin care s-a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 741/A din 24 octombrie 2019 pronunţată de aceeaşi instanţă, pârâta S.C. F. S.A. a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât nu a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între completul specializat de litigii de muncă şi cel civil, ambele din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Bihor.

Recursul incident

În cauză, reclamanţii A., B., C. şi D. au depus recurs incident, solicitând casarea deciziei atacate şi anularea încheierii nr. 580/2018 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia civilă, complet specializat în litigii de muncă.

Recurenţii reclamanţi au precizat că, din considerente pur procedurale, ar trebui anulată şi hotărârea de declinare a competenţei, având în vedere că în cuprinsul cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă se invocă autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri.

Au apreciat că hotărârea de declinare a competenţei, chiar dacă nu poate fi atacată separat, poate face obiectul apelului, fiind asimilată unei încheieri premergătoare care face corp comun cu sentinţa atacată, conform art. 466 alin. (4) C. proc. civ.

S-a susţinut că încheierea de admitere a excepţiei de necompetenţă nu poate avea alt regim decât cel al încheierii de respingere a aceleiaşi excepţii, aceasta din urmă putând fi atacată odată cu fondul cauzei.

Precizează că în mod greşit instanţa de apel nu a anulat şi hotărârea de declinare a competenţei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, iar prin încheierea de şedinţă din 1 octombrie 2020 au fost admise, în principiu, atât recursul declarat de pârâta S.C. F. S.A. Oradea împotriva deciziei civile nr. 741/A din 24 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, recursul incident declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva aceleaşi decizii, cât şi recursul declarat de pârâta S.C. F. S.A. Oradea împotriva deciziei civile nr. 930/A din 12 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, fixându-se termen de judecată la 19 noiembrie 2020.

6. Apărările formulate în cauză

Reclamanţii au depus întâmpinare la recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 741/A din 24 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, solicitând respingerea recursului că inadmisibil (conflict de muncă), anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată. Au solicitat, de asemenea, să se constate inadmisibilitatea solicitării subsidiare în ce priveşte constatarea conflictului negativ de competenţă.

Recurenta pârâtă a depus răspuns la întâmpinare.

Recurenţii reclamanţi au depus întâmpinare la recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 930/A din 12 decembrie 2019 a aceleiaşi instanţe, solicitând respingerea lui că inadmisibil, anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale invocate, art. 488. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pârâta S.C. F. S.A. Oradea a criticat soluţia instanţei de apel de respingere, ca inadmisibil, a apelului declarat împotriva încheierii civile nr. 580/LM/2018 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, complet specializat de litigii de muncă, pentru că cele reţinute prin respectiva încheiere se impun prin autoritatea de lucru judecat.

Înalta Curte reţine că prin încheierea civilă nr. 580/LM/2018 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, complet specializat de litigii de muncă, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului specializat în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale, fiind trimisă cauza spre repartizare unui complet civil din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Bihor.

Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ. "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac".

Prin urmare, hotărârile prin care instanţa se declară necompetentă nu sunt supuse niciunei căi de atac, nici ordinare şi nici extraordinare, motiv pentru care Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de apel, prin care a fost respins ca inadmisibil apelul împotriva încheierii nr. 580/LM/2018 a Tribunalului Bihor, este legală.

Cu privire la recursul declarat de pârâta S.C. F. S.A. Oradea împotriva deciziei civile nr. 930/A din 12 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. 930/A din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea a respins cererea formulată de pârâta S.C. F. S.A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 741/A din 24 octombrie 2019 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Prin cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 741/A din 24 octombrie 2019 formulată de pârâtă, s-a solicitat a se constata ivit conflictul de competenţă negativ între completul specializat de litigii de muncă şi cel civil, ambele din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Bihor.

Potrivit art. 444 C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".

În raport de prevederile mai sus citate, Înalta Curte reţine că cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 741/A din 24 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă nu se circumscrie celor enunţate de textul de lege care reglementează completarea hotărârii, nefiind capăt de cerere principal sau accesoriu si nici cerere conexă sau incidentală pe care instanţa să fi omis să o analizeze, motiv pentru care recursul declarat de pârâta S.C. F. S.A. Oradea împotriva deciziei civile nr. 930/A din 12 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă urmează a se respinge, ca nefondat.

Prin cererea de recurs, pârâta S.C. F. S.A. Oradea a reiterat susţinerile legate de incidenţa unui conflict negativ de competenţă şi a solicitat ca instanţa de recurs să constate ivit conflictul de competenţă între completul specializat de litigii de muncă şi cel civil, ambele din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Bihor, faţă de care Înalta Curte reţine următoarele:

Regulile constatării conflictului de competenţă sunt prevăzute de art. 133 C. proc. civ. şi presupun ca două instanţe să se declare deopotrivă competente sau să îşi decline competenţa reciproc.

În cauza pendinte, această condiţie nu este îndeplinită, deoarece singura instanţă care şi-a declinat competenţa este completul specializat în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale, care, prin încheierea civilă nr. 580/LM/2018 a Tribunalului Bihor, a trimis cauza spre repartizare unui complet civil din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Bihor.

Or, în condiţiile în care cauza a fost înregistrată la un complet civil, care, verificându-şi competenţa, s-a declarat competent prin încheierea din 03.10.2018 a Tribunalului Bihor, fiind respinsă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile, inclusiv cea referitoare la complete specializate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu există conflict de competenţă, în sensul reglementat de art. 133 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că prin motivele de recurs atât pârâta, cât şi reclamanţii au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând că au fost încălcate reguli de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., potrivit căruia "(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă.

(2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat".

Aşadar, nulitatea reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, etc.

Dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) C. proc. civ. este condiţionată de producerea unei vătămări, ceea ce se verifică în cauză.

În speţă, reclamanţii au învestit instanţa de judecată cu o cerere, prin care au solicitat daune pentru prejudiciul moral produs ca urmare a accidentului suferit de E., în executarea atribuţiilor de serviciu.

Înalta Curte reţine că natura juridică a prezentului litigiu a fost stabilită ca fiind civilă, prin încheierea nr. 580/LM/2018 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, complet specializat în litigii de muncă, prin care această instanţă şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea unui complet civil care, la primul termen de judecată, s-a declarat competent să judece cauza şi a respins excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile.

Procedând astfel, Înalta Curte reţine că prin încheierea din 03.10.2018, Tribunal Bihor, secţia I civilă a statuat definitiv asupra naturii juridice a cauzei, situaţie în care acest aspect nu mai poate fi repus în discuţie, fiind incidente dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că "autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă"

Cum prin soluţia de respingere a excepţiei de necompetenţă funcţională, aşa cum rezultă din încheierea din 03.10.2018, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a stabilit definitiv natura juridică a cauzei pendinte ca fiind una civilă, Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile privind neluarea în seamă a aspectelor stabilite prin încheierea nr. 580/LM/2018 a Tribunalului Bihor, legate de natura juridică a cauzei intrate în autoritate de lucru judecat.

Din perspectiva celor expuse, în condiţiile în care s-a stabilit definitiv caracterul civil al acţiunii, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care se va admite atât recursul formulat de pârâta S.C. F. S.A. Oradea împotriva deciziei civile nr. 741/A din 24 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă precum şi recursul incident declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva aceleaşi decizii, se va casa, în parte, decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei nr. 21C din 20 februarie 2019 şi a încheierii din 3 octombrie 2018 ale Tribunalului Bihor către aceeaşi curte de apel; se va menţine soluţia privitoare la respingerea ca inadmisibil a apelului declarat de reclamanţi împotriva încheierii nr. 580 LM din 18 iulie 2018 a Tribunalului Bihor.

În rejudecare, urmează a se analiza apelurile declarate împotriva sentinţei nr. 21C din 20 februarie 2019 şi a încheierii din 3 octombrie 2018 ale Tribunalului Bihor, în raport de caracterul civil al acţiunii, stabilit prin încheierea nr. 580/LM/2018 a Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta S.C. F. S.A. Oradea împotriva deciziei civile nr. 741/A din 24 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Admite recursul incident declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva aceleaşi decizii.

Casează în parte decizia recurată, în sensul că trimite cauza spre rejudecarea apelurilor exercitate împotriva sentinţei nr. 21C din 20 februarie 2019 şi a încheierii din 3 octombrie 2018 ale Tribunalului Bihor aceleiaşi curţi de apel.

Menţine soluţia privitoare la respingerea ca inadmisibil a apelului declarat de reclamanţi împotriva încheierii nr. 580 LM din 18 iulie 2018 a Tribunalului Bihor.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. F. S.A. Oradea împotriva deciziei civile nr. 930/A din 12 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.