Inadmissibility of cassation appeal in restitution cases under Law 165/2013 due to statutory limitation to appeal only

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 26.06.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti, au solicitat soluţionarea cererii care face obiectul dosarului cu nr. x, pentru imobilul (teren şi casă) din str. x -fosta Vârful cu Dor, nr. 6, Bucureşti.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 şi ale Legii nr. 10/2001.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1271/22.06.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti să emită decizie cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru cota-parte de 3/8 din imobilul din Bucureşti, str. x, compus din construcţie demolată în suprafaţă de 85 mp şi teren în suprafaţă de 120 mp. şi, pe cale de consecinţă, a respins în rest, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel principal pârâţii şi apel incident reclamanţii.

3 . Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1788/16.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul incident al reclamanţilor. A admis apelul pârâţilor, sens în care a schimbat în parte sentinţa apelată, astfel: a respins pentru lipsa calităţii procesuale pasive, cererea formulată împotriva Primarului General al Municipiului Bucureşti; a respins ca neîntemeiată, cererea formulată împotriva pârâtului Municipiul Bucureşti, reprezentat prin Primarul General.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C..

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Recurenţii-reclamanţi au depus punct de vedere la raport prin care au solicitat admiterea recursului, opinând că recursul este admisibil, motivat de faptul că cererea dedusă judecăţii este o acţiune în despăgubiri, cu o valoare de ce depăşeşte 500.000 RON.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

La termenul din 19 noiembrie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi din punctul de vedere la raport, cererea dedusă judecăţii este o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 şi ale Legii nr. 10/2001, iar nu o acţiune în despăgubiri, reclamanţii alegând calea legilor speciale, iar nu cea a dreptului comun, având în vedere că obiectul litigiului este generat de pretinsa neaplicare justă şi corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 165/2013.

Astfel, Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acţiune, aşa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, aflată la dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în art. 35 alin. (1) şi (4) prevede următoarele:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (...) (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De asemenea, dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Reiese deci, că potrivit art. 35 alin. (4) din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din acelaşi act normativ, este supusă numai apelului. Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

În cauza pedinte, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 26.06.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti, au solicitat soluţionarea cererii care face obiectul dosarului cu nr. x pentru imobilul (teren şi casă) din str. x -fosta Vârful cu Dor, nr. 6, Bucureşti, cerând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, anume să constate că sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013.

Prin decizia civilă nr. 1788/16.12.2019, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat atât apelul principal formulat de pârâţi, cât şi apelul incident declarat de reclamanţi, epuizându-se astfel căile de atac recunoscute de lege în materia acţiunilor întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, rezultă că decizia civilă nr. 1788/16.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Văzând conţinutul dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare", având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepţie procesuală de procedură, absolută şi peremptorie care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepţii, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanţa de recurs.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B., C. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1788 A din 16 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.