Jurisdictional conflict over minor's habitual residence: factual domicile vs. parent's residence for parenting measures under Art. 114 CPC

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu B. emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care solicită stabilirea domiciliului minorului C., la tată, până la soluţionarea definitivă a cererii înregistrate pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Totodată, solicită obligarea pârâtei la plata lunară în favoarea minorului, cu titlu de pensie de întreţinere, cota procentuală de 25% din veniturile lunare nete realizate, şi sistarea plăţii pensiei de întreţinere de către tată.

Doreşte suplinirea consimţământului pârâtei în vederea înscrierii de către reclamant a minorului C., la D. în anul şcolar 2020-2021, clasa a X-a.

Pârâta B. a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând stabilirea locuinţei minorului la reşedinţa pe care o are în prezent, respectiv, Tg. Mureş, str. x, suplinirea consimţământului pârâtului în sensul de a-l înscrie pe minor la o şcoală de stat din Tg. Mureş.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4597/28.07.2020 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei teritorial exclusive a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Târgu Mureş.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 998 C. proc. civ. instanţa competentă în soluţionarea ordonanţei preşedinţiale este instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului - exercitarea autorităţii părinteşti, această instanţă fiind cea prevăzută de art. 114 C. proc. civ. respectiv cea de la reşedinţa persoanei ocrotite.

S-a mai reţinut, din cuprinsul susţinerilor reclamantului şi ale minorului, că la data introducerii prezentei acţiuni, acesta din urmă locuia în fapt cu tatăl, de câteva săptămâni, la domiciliul acestuia din sector 1 Bucureşti. Prin urmare, chiar dacă în fapt minorul se afla la locuinţa tatălui la momentul introducerii acţiunii, în sectorul 1, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a apreciat că acest fapt s-a realizat cu titlu sporadic, ca urmare a imposibilităţii tatălui de a se întoarce în ţara unde are domiciliul statornic coroborat cu dorinţa minorului de a petrece timp cu tatăl său, nefiind apt de a-l considera ca o împrejurare care să reflecte o schimbare a locuinţei minorului de la mamă la reclamant.

De asemenea, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a mai reţinut că, pe rolul acestei instanţe, pârâta-reclamantă a promovat o acţiune pe calea ordonanţei preşedinţiale, având acelaşi obiect cu cererea reconvenţională, acţiune ce a fost înregistrată sub numărul x/2020 şi care a fost declinată prin sentinţa nr. 3521/09.07.2020 Judecătoriei Târgu-Mureş.

Având în vedere situaţia expusă, având în vedere că s-a apreciat că domiciliul stabil al minorului este la locuinţa mamei, care se află în oraşul Târgu-Mureş începând cu data de 20 mai 2020, fiind trimisă cauza spre soluţionare Judecătoriei Târgu-Mureş.

2.2. Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 3697 din 14.10.2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Instanţa a reţinut incidenţa în cauză dispoziţiilor. 998 şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi că la momentul pronunţării hotărârii de declinare a competenţei în favoarea judecătoriei Tg. Mureş, judecătorul a avut în vedere faptul că potrivit sentinţei civile nr. 13172/27.11.2015 pronunţată de judecătoria sector 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2014 s-a stabilit locuinţa minorului la locuinţa mamei, fără a se indica o anumită adresă, or, în prezent mama minorului s-a stabilit în Târgu Mureş.

Judecătoria Târgu Mureş a constatat că, potrivit cercetărilor efectuate în cadrul dosarului nr. x/2020, s-a stabilit că la data formulării cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, minorul se afla în Bucureşti întrucât nu a avut loc o mutare efectivă a minorului în Târgu-Mureş. Faptic, minorul nu a locuit niciodată în raza circumscripţiei Târgu-Mureş.

Astfel, minorul a urmat cursurile unităţii de învăţământ D. până în prezent şi pe perioada stării de urgenţă şi-a petrecut timp în Sovata, la bunicii săi materni. A declarat minorul, cu ocazia ascultării în cameră de consiliu în cadrul dosarului mai sus amintit că simte că locuieşte efectiv în Bucureşti, unde a crescut, unde se află şcoala, unde se află anturajul său. În scrisoarea adresată şi înmânată personal de către minorul C. instanţei de judecată, acesta a arătat că urmează cursuri de pian şi Aikido în Bucureşti.

La pronunţarea soluţiei instanţa a avut în vedere şi soluţia pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2020 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind stabilită definitiv competenţa de soluţionare a dosarului în favoarea judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Practic starea de fapt dedusă judecăţii în cadrul celor două dosar este identică, petitul ce constituie obiectul cererii reconvenţionale din prezentul dosar, fiind obiectul cererii principale în dosarul nr. x/2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu B. emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care solicită stabilirea domiciliului minorului C., la tată, până la soluţionarea definitivă a cererii înregistrate pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, ce are ca obiect stabilirea domiciliului minorului, obligarea pârâtei la plata lunară în favoarea minorului, cu titlu de pensie de întreţinere, cota procentuală de 25% din veniturile lunare nete realizate, sistarea plăţii pensiei de întreţinere de către tată şi suplinirea consimţământului pârâtei pentru ca minorul să poată fi înscris D. în anul şcolar 2020-2021, clasa a X-a.

Se constată că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Târgu Mureş şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite pe care cele două instanţe aflate în conflict le-au reţinut cu privire la locuinţa minorului.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că locuinţa minorului, la care face referire norma de competenţă de la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., este la mama sa care, la data introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială, avea reşedinţa la adresa din Târgu Mureş, str. x, în timp ce Judecătoria Târgu Mureş a reţinut că la data formulării cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, 01.07.2020, minorul se afla în Bucureşti, întrucât nu a avut loc o mutare efectivă a acestuia în Târgu-Mureş.

În speţă, cererea are ca obiect schimbarea domiciliului minorului, obligarea pârâtei la plata lunară în favoarea minorului, cu titlu de pensie de întreţinere şi suplinirea consimţământului pârâtei cu privire la înscrierea minorului la o şcoală privată, D., pe calea ordonanţei preşedinţiale, aspect faţă de care, competenţa de soluţionare a pricinii se stabileşte în temeiul dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

În ceea ce priveşte fondul dreptului ce constituie obiect al dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, se reţine că cererea se circumscrie noţiunii de măsuri de ocrotire a persoanei fizice, având în vedere că s-a solicitat schimbarea locuinţei minorului, obligarea pârâtei la plata lunară în favoarea minorului, cu titlu de pensie de întreţinere precum şi suplinirea consimţământului pârâtului cu privire la înscrierea minorului la şcoală.

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că:

"Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar potrivit art. 107:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Titlul IV, Cartea a II-a din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ..].

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Cum în prezenta speţă, pe calea ordonanţei preşedinţiale, partea a învestit instanţa de judecată cu o cerere de schimbare a locuinţei minorului, obligarea pârâtei la plata lunară în favoarea minorului, cu titlu de pensie de întreţinere şi suplinirea consimţământului pârâtei cu privire la înscrierea minorului la şcoală, până la pronunţarea unei hotărâri definitive cu privire la acest aspect, competenţa de a se pronunţa în primă instanţă asupra fondului dreptului dedus judecăţii revine instanţei de tutelă şi de familie, în aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., anterior enunţate.

Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 13172/27.11.2015, pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, s-a stabilit locuinţa minorului la domiciliul mamei.

Potrivit menţiunilor din cartea de identitate a pârâtei, aflată în copie certificată pentru conformitate cu originalul la dosarul Judecătoriei Sectorului 2, aceasta are domiciliul în Bucureşti Sectorul 2, iar începând cu data de 30 iunie 2020 şi până la 1 iunie 2021, aceasta şi-a stabilit reşedinţa în municipiul Târgu Mureş.

Potrivit cercetărilor efectuate în cadrul dosarului nr. x/2020 - ce are ca obiect cererea reclamantei B. (pârâtă-reclamantă în prezenta cauză), în contradictoriu cu pârâtul A. (reclamantul-pârât de faţă), prin care a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea domiciliului minorului C. la reşedinţa sa pe care o are în prezent în municipiul Târgu Mureş - s-a stabilit că la data formulării cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, 09.07.2020, minorul se afla în Bucureşti întrucât nu a avut loc o mutare efectivă a minorului în Târgu-Mureş, reţinându-se că minorul nu a locuit niciodată în raza circumscripţiei Târgu-Mureş, urmând cursurile unităţii de învăţământ D. până în prezent şi pe perioada stării de urgenţă şi-a petrecut timp în Sovata, la bunicii săi materni.

Cum starea de fapt dedusă judecăţii în cadrul prezentului dosar este identică cu cea reţinută în cadrul dosarului nr. x/2020, rezultă că, în speţă, la data introducerii acţiunii din prezenta cauză, 01.07.2020, domiciliul minorului se afla în Bucureşti.

Or, ceea ce interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul de faţă este locuinţa în fapt a minorului la data promovării acţiunii.

În plus, se reţine că părţile din litigiu au promovat fiecare câte o cerere de chemare în judecată, petitul ce constituie obiectul cererii reconvenţionale din prezentul dosar, fiind obiectul cererii principale în dosarul nr. x/2020, iar, prin decizia nr. 1809 din 29.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei înregistrate sub nr. x/2020 în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în raport cu domiciliul minorului la data introducerii acţiunii.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că, la data demarării prezentului litigiu, 01.07.2020, locuinţa minorului era în Bucureşti, raportat la dispoziţiile art. 998 şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.