Suspension of civil proceedings due to party death: obligation of court to actively investigate successor status versus impossibility of imposing definite heir identification on opposing party

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2016, la 08.11.2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la emiterea unei decizii de completare a Deciziei de compensare în puncte nr. 10384/31.08.2016, pentru valoarea de 9.031.090 puncte.

Prin sentinţa civilă nr. 455 din 03.04.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea de chemare în judecată a reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, iar ulterior înregistrării căii de atac pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, a intervenit decesul reclamantei.

Prin încheierea pronunţată la 14.06.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului, întrucât a constatat decesul intimatei A. la 02.02.2019, în cursul judecării apelului.

Apelanta Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor a cerut repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea din 6.12.2019, instanţa a menţinut măsura suspendării judecării apelului, faţă de relaţiile comunicate de Biroul Individual Notarial "B.", întrucât succesiunea de pe urma intimate reclamante A. - decedată, nu a fost încă dezbătută, având în vedere situaţia din dosarul succesoral, respectiv mai multe testament întocmite pe numele unor persoane diferite, fiind necesar a se stabili cu certitudine moştenitorii defunctei.

2. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva încheierilor din 14.06.2019 şi 6.12.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs intimata Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta susţine că instanţa de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., în condiţiile s-au făcut numeroase demersuri pentru aflarea prezumtivilor moştenitori ai intimatei.

Astfel, din verificările efectuate la Biroul Notarial B., pe rolul căreia se află înregistrat dosarul succesoral privind pe defunctă, a rezultat că cererea de deschidere a procedurii succesorale a fost făcută de către legatarul universal C..

Recurenta a trimis instanţei înscrisuri în vederea introducerii în cauză a prezumtivilor moştenitori ai defunctei, respectiv citarea numitului C. în calitate de legatar universal, precum şi a numitului D. în calitate de legatar cu titlu particular, această din urmă informaţie reieşind din adresa emisă de Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale.

Or, ţinând seama de prevederile art. 469 C. proc. civ., în cazul decesului părţii intimate şi în condiţiile imposibilităţii aflării moştenitorilor, instanţa de apel putea efectua o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor, urmând a continua judecata.

Având în vedere dezbaterile care au avut loc la termenul de judecată din 6.12.2019, în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de apel a menţinut măsura suspendării.

În prezentul dosar s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în legătură cu motivele de apel invocate, în acest sens fiind pronunţată decizia nr. 80/12.11.2018, iar, în ipoteza perimării apelului, ar rămâne validă sentinţa pronunţată la fond, prin care s-a admis acţiunea şi a fost completată decizia de compensare.

3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 17 septembrie 2020, s-a admis, în principiu, recursul şi s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, la data de 19 noiembrie 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.

Deşi încadrate formal în ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate privind nelegalitatea încheierilor atacate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă iar, potrivit alin. (3), poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Prin dispoziţiile art. 11 C. proc. civ., se statuează, totodată, cu privire la îndatorirea terţilor de a sprijini, în condiţiile legii, realizarea justiţiei.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, judecătorul cauzei este în drept să solicite părţilor sau, după caz, terţilor, explicaţii cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoştinţă sau cu privire la care pot obţine informaţii pentru a statua, în conformitate cu dispoziţiile legale, cu privire la impedimentele procedurale intervenite pe parcursul procesului.

În caz de deces a uneia dintre părţile litigante, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moştenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ţine însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puţin în situaţia în care partea interesată în continuarea judecăţii a făcut demersurile necesare şi posibile din punct de vedere al poziţiei sale procesuale şi a identificat succesibilii persoanei decedate.

În această situaţie, dacă informaţiile relative la succesiunea persoanei decedate nu sunt satisfăcătoare, revine instanţei de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informaţii suplimentare de la terţii care le deţin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispoziţiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfăşoare judecata.

În speţa supusă analizei, se constată că judecata apelului declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 455/03.04.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost suspendată în data de 14 iunie 2019, ca urmare a decesului reclamantei A., intervenit la 02.02.2019 şi a faptului că nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma acesteia.

La data de 5 iulie 2019, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat reluarea judecăţii cauzei, depunând în acest sens acte ce dovedeau demersurile efectuate în vederea aflării moştenirorilor defunctei.

Ulterior, urmare a demersurilor întreprinse de instanţa de judecată şi de partea litigantă, pârâta a solicitat introducerea în cauză lui C., în calitate de legatar universal al defunctei reclamante şi a lui D., în calitate de legatar cu titlu particular, numele şi adresele acestora fiind indicate prin cererea depusă de apelanta-pârâtă, aflată la dosar apel.

La termenul de judecată din 6 decembrie 2019, potrivit menţiunilor consemnate în încheierea de şedinţă, instanţa a dispus menţinerea măsurii suspendării cauzei, faţă de relaţiile comunicate de Biroul Individual Notarial "B.", întrucât succesiunea de pe urma intimatei-reclamante A. - decedată nu a fost încă dezbătută, iar, faţă de situaţia concretă din dosarul succesoral (mai multe testamente întocmite pe numele unor persoane diferite etc.), a considerat necesar a se stabili cu certitudine moştenitorii defunctei.

Atare obligaţii nu pot fi îndeplinite de pârâtă, care este terţ în raport de succesiunea defunctei A., pârâta efectuând demersurile necesare şi posibile din punct de vedere al poziţiei sale procesuale, identificând succesibilii persoanei decedate, iar obligaţia de a stabili cu certitudine moştenitorii defunctei nu poate fi pusă în sarcina sa, întrucât, fiind imposibil de executat, conduce la blocarea procedurii judiciare, în mod nejustificat, contrar prevederilor legale.

În atare condiţii, în mod greşit, instanţa de apel a respins cererea de reluare a judecăţii cauzei formulată de pârâtă, sub motiv că sunt întocmite mai multe testamente pe numele unor persoane diferite şi nu s-au stabilit cu certitudine moştenitorii defunctei.

În această situaţie, dacă informaţiile oferite de părţile litigante nu sunt satisfăcătoare, revine instanţei de judecată îndatorirea de a cita succesibilii părţii decedate şi a-i interpela în legătură cu preluarea sau nu a calităţii procesuale a autoarei lor (intimată-reclamantă) în speţa pendinte, în scopul finalizării judecăţii, care nu poate sta în loc, nelimitat.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamant, a casa hotărârile recurate şi a trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierilor din 14 iunie 2019 şi 6 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.