Revision rejected; contradictory rulings in same case, annulled or interim orders lack res judicata.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the revision application (cerere de revizuire) filed by the applicant against two prior decisions (of the Court of Appeal Bucharest and the Tribunal Bucharest) in a civil property dispute, making the lower court's rejection final and leaving the last appellate decision (no. 559/2019, which dismissed the claimant's claim for compensation for loss of use) in force. The revision was based on art. 322 pt. 7 of the old Civil Procedure Code, alleging that the challenged decisions violated the authority of res judicata of earlier rulings in the same litigation. The Court held that the conditions for revision were not met because the alleged contradictory decisions were all rendered within the same case (dosar) across successive procedural cycles, not in different cases as required, and because one challenged decision (no. 3633/2018) had been overturned by the later appellate decision, so it no longer existed as a final judgment; furthermore, the other cited rulings either did not decide the merits (being cassation or procedural decisions), had temporary effects (interim order), or had themselves been annulled, so none carried res judicata authority vis-à-vis the challenged decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 323 alin. (2) C. proc. civ, art. 1201 C. civ, art. 322 C. proc. civ, art. 326 alin. (3) C. proc. civ; Revision rejected; contradictory rulings in same case, annulled or interim orders lack res judicata: Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi se derulează între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 11 iulie 2019, sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 559 din 2 iulie 2019, pronunţate de această instanţă în dosarul nr. x/2007, precum şi a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul cu acelaşi număr.
În motivarea cererii de revizuire a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a arătat că această hotărâre judecătorească încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1234 din 30 iunie 2008, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2007, precum şi a sentinţei civile nr. 24939 din 16 decembrie 2010, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul cu acelaşi număr.
Cât priveşte cererea de revizuire a deciziei nr. 559 din 2 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2007, revizuentul a susţinut că această hotărâre judecătorească încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 250 din 3 februarie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, deciziei nr. 1083 din 13 iunie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2013, deciziei nr. 1234 din 30 iunie 2008, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2007, sentinţei nr. 24939 din 16 decembrie 2010, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în acelaşi dosar şi deciziei nr. 615 din 5 aprilie 2012, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2007.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 290 din 22 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 323 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenta de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din acelaşi cod, ce vizează decizia nr. 559 din 2 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2007, în raport de cele 5 hotărâri mai sus menţionate, precum şi cererea de revizuire a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2007 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în raport de cele două hotărâri anterior arătate.
A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, în raport de decizia nr. 1234 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti şi sentinţa nr. 24939 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii B., C., D. şi E., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de acest text legal, şi anume existenţa triplei identităţi cu privire la părţile, obiectul şi cauza litigiilor; existenţa unor hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.
Motivul instituirii obligativităţii îndeplinirii acestor condiţii de admisibilitate ale cererii de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea, printr-o a doua judecată a aceleiaşi pricini, a principiului autorităţii de lucru judecat, situaţie ce ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziţii potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părţi de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă.
Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi se derulează între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate.
În doctrină s-a statuat că, pentru existenţa identităţii de obiect a două acţiuni civile, nu este necesar ca obiectul să fie formulat în acelaşi mod, fiind suficient ca din cuprinsul acestor acţiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi. Şi, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte, soluţia dată de instanţă are putere de lucru judecat într-o acţiune în care se urmăreşte valorificarea aceluiaşi drept.
3.1 Analizând cererea de revizuire a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, Înalta Curte, în raport cu principiile şi normele legale enunţate, constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, prin decizia nr. 3633 din 2 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2007, obiect al cererii de revizuire, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de pârâţii B., C., D. şi E. împotriva sentinţei nr. 24939 din 16 decembrie 2010, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.. A schimbat în parte sentinţa apelată, obligându-i pe pârâţi la plata către reclamant a sumei de 8.744 euro, echivalentă în RON la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului situat în Bucureşti, str. x, pentru perioada 01.12.2007 - 26.11.2008, şi a sumei de 3.116,47 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A încuviinţat cererea de majorare a onorariului expertului la 3.186 RON.
În ceea ce priveşte hotărârile a căror autoritate de lucru judecat pretinde revizuentul că este încălcată prin decizia suspusă revizuirii, Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 250 din 3 februarie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 609 din 15 mai 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2007. Prin această din urmă hotărâre a fost admis recursul declarat de pârâţii B., C., D. şi E. împotriva deciziei nr. 346 din 28 martie 2014, pronunţată de tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2007, care a fost casată, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, la această instanţă.
Referitor la cea de-a doua decizie a cărei autoritate de lucru judecat este pretins încălcată de hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia nr. 1083 din 13 iunie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013, se constată că, prin intermediul acesteia, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis recursul declarat de pârâţii B., C., D. şi E. împotriva deciziei nr. 1202 din 14 decembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2007, pe care a casat-o, trimiţând cauza, spre rejudecare, la acelaşi tribunal.
În fine, ultima hotărâre a cărei încălcare a autorităţii de lucru judecat o susţine revizuentul este decizia nr. 615 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2007, prin care a fost anulat recursul formulat de pârâţii B., C., D. şi E. împotriva deciziei nr. 1202 din 14 decembrie 2011, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în acelaşi dosar, decizie desfiinţată prin admiterea unei contestaţii în anulare prin decizia nr. 467/2013 a Curţii de Apel Bucureşti.
Conform considerentelor anterior expuse, Înalta Curte constată că deciziile a căror încălcare a autorităţii de lucru judecat o pretinde revizuentul au fost pronunţate în acelaşi dosar (înregistrat iniţial sub nr. x/2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti). Prin urmare acestea nu reprezintă hotărâri definitive potrivnice date în dosare diferite, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât au fost pronunţate în aceeaşi cauză care a parcurs trei cicluri procesuale diferite, urmare exercitării căilor de atac de către părţi, dosarele fiind înregistrate sub nr. x/2007* şi nr. 22779/299/2007.
Pentru acest motiv, Înalta Curte reţine că nu se poate solicita revizuirea deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă pentru contrarietatea hotărârilor pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar, chiar dacă după casarea uneia dintre acestea, rejudecându-se fondul, s-a revenit asupra soluţiei pronunţate iniţial.
În acest caz, în cadrul aceluiaşi litigiu nu se poate pretinde că au fost pronunţate hotărâri potrivnice, deoarece, chiar dacă soluţiile date în etape sau cicluri procesuale distincte pot fi diferite de cele pronunţate anterior, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii (decizia nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă).
De altfel, decizia nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost modificată prin decizia nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, urmare admiterii apelului declarat de pârâţii E., B., C. şi D. împotriva acesteia şi schimbării sentinţei civile nr. 24939 din 16 decembrie 2010, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2007, în sensul respingerii cererii reclamantului privind obligarea pârâţilor la contravaloarea lipsei de folosinţă, ca neîntemeiată.
Or, una dintre condiţiile esenţiale pentru promovarea cererii de revizuire, conform art. 322 C. proc. civ., constă în formularea acestei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau definitive prin neapelare.
Această cerinţă nu se regăseşte în speţă, decizia supusă revizuirii fiind desfiinţată, aşadar, prin decizia nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
3.2 Analizând cererea de revizuire a deciziei nr. 559 din 2 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2007, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admiterea acesteia.
În ceea ce priveşte decizia nr. 250 din 3 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, a cărei autoritate de lucru judecat pretinde revizuentul că este încălcată prin hotărârea supusă revizuirii, se constată că aceasta a fost pronunţată în calea de atac a revizuirii deciziei nr. 609 din 2 iulie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2007 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuirea fiind respinsă, ca inadmisibilă.
Însă, limitându-se la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire, conform dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se constată că Înalta Curte nu a pronunţat o hotărâre (dezlegare) asupra fondului dreptului litigios pentru a se putea pune problema încălcării autorităţii de lucru judecat prin decizia nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Nici în privinţa deciziei nr. 1083 din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu se poate reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat de hotărârea ce face obiectul revizuirii. Aceasta întrucât, decizia nr. 1083/2013 este o hotărâre de casare a deciziei nr. 1202 din 14 decembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, acestui tribunal pentru stabilirea împrejurărilor de fapt ale litigiului, prin administrarea unui probatoriu adecvat (înscrisuri şi expertiză judiciară).
De asemenea, în cauză, nu se pune problema încălcării autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 1234 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă (dosar nr. x/2007). Fiind pronunţată în materia ordonanţei preşedinţiale, această decizie produce efecte vremelnice, autoritatea de lucru judecat neavând asupra a ce purta, câtă vreme nu a fost tranşat fondul dreptului litigios.
Cât priveşte sentinţa nr. 24939 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Înalta Curte observă că aceasta nu se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu decizia a cărei revizuire se solicită.
Astfel cum s-a arătat, cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunţate în aceeaşi cauză, în cicluri procesuale diferite, sentinţa nr. 24939 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti fiind desfiinţată prin decizia nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, urmare apelului promovat de intimaţi împotriva deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Nici în privinţa deciziei nr. 615 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat în raport cu decizia a cărei revizuire se solicită, decizia fiind desfiinţată prin admiterea unei contestaţii în anulare prin decizia nr. 467/2013 a Curţii de Apel Bucureşti.
Reţinând aceste considerente şi constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulată de revizuentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 559 din 2 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a deciziei nr. 3633 din 2 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulată de revizuentul A..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2020.