Supplier's heating-cost award stands; appeal annulled as unstamped.

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, secţia civilă la 05 iulie 2017, reclamanta S.:C. A. S.A. Botoşani a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 33,30 RON reprezentând contravaloare cote comune de energie termică aferentă perioadei octombrie 2015 - noiembrie 2016, penalităţi de întârziere în procent de 0,03%, respectiv 0,02% pe zi de întârziere, calculate de la dată scadenţei facturilor fiscale aferente debitului principal şi până la achitarea integrală a debitului şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 RON reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Botoşani

Prin sentinţa civila nr. 6141 din 12 decembrie 2017, Judecătoria Botoşani, secţia civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Botoşani; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 33,30 RON cu titlu de preţ energie termică furnizata.în spaţiile comune, cuprinsă în facturile restante ataşate la dosar, aferentă perioadei 10.2015- 11.2016 şi a penalităţilor de întârziere de 0,03 %, respectiv de 0,02%; pe zi de întârziere, de la scadenţa fiecărei facturi până la achitarea integral a debitului, calculate potrivit clauzei penale contractuale, a Legii nr. 51/2006 şi a Legii nr. 325/2006, plafonate la cuantumul debitului principal; a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Botoşani

Prin decizia nr. 689 A din 12 iunie 2018, Tribunalul Botoşani, secţia a Ii-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia insuficientei timbrări a apelului, invocată de intimatul-reclamant; a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 6141 din 12 decembrie 2017.

4. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin încheierea din 7 decembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia a II a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 689 A din 12 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

5. Decizia pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 953 din 16 mai 201,9 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din 7 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II -a civilă.

6. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin decizia civilă nr. 715 din 17 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia a II civilă a constatat perimată judecarea cererii de recurs formulată de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 689 A din 12 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

7. Calea de atac exercitată în cauză împotriva deciziei civile nr. 715 din 17 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia a Il-a civilă, a declarat recurs pârâtul B..

8. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 4 iunie 2020 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6, care, prin rezoluţia din 15 iunie 2020, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din acelaşi cod.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în 7 septembrie 2020, s-a reţinut că: recursul este declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate; recurentul datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., respectiv nu cuprinde critici care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate, susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., cerinţă a cărei lipsă este sancţionată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din acelaşi cod; recurentul - pârât nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac exercitate în cauză.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 4 noiembrie 2020, s-a fixat termen de judecată la 18 noiembrie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

7. Soluţia şi considerentele asupra recursului

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (2) din acelaşi cod, excepţia netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

Conform art. 24 alin. (2) teza a II-a din acelaşi act normativ, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Faţă de conţinutul raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte stabileşte că are prioritate soluţionarea excepţiei netimbrării recursului, întrucât nu se poate pune în discuţie cererea de recurs decât în situaţia în care instanţa de judecată este legal sesizată.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 15 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit că recurentul B. datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Potrivit adresei din 17 iunie 2020, recurentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că are obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare în termen de 10 zile de la comunicare, sub sancţiunea anulării cererii, precum şi faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În cauză, deşi avea posibilitatea, recurentul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condiţiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din actul normativ anterior menţionat.

Se reţine că prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a consemnat că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că, deşi, a fost înştiinţat cu privire la obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru pentru soluţionarea recursului, nu a făcut dovada plăţii acesteia, reiterându-se în concluziile raportului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul a fost comunicat recurentului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar recurs, iar acesta nu a înţeles să formuleze punct de vedere la raport.

Prin urmare, recurentul a avut ştiinţă despre obligaţia ce îi incumbă, dar nu a înţeles să timbreze.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. .493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 715 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2020.