Conflict of jurisdiction over parental authority dispute: exclusive territorial competence under Art. 114 C. proc. civ. vs. divorce court jurisdiction

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu la data 16 septembrie 2020 sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună suplinirea consimţământului pârâtului cu privire la transferul şcolar al minorei C.-fiica părţilor, de la şcoala din Bucureşti, la Şcoala Gimnazială Duiliu Zamfirescu (Şcoala nr. 10), din Focşani, jud. Vrancea.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi art. 51 din Legea nr. 272/2002, art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 486 C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 739 din data de 8 octombrie 2020, Judecătoria Panciu a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Panciu a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contexul în care, părţile au înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti acţiune de divorţ.

De asemenea, a avut în vedere că aceeaşi instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 4926 din 26.08.2020, în dosarul nr. x/2020 şi, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a stabilit, provizoriu, locuinţa minorei la tată, până la soluţionarea, în primă instanţă, a cererii de divorţ.

Totodată, Judecătoria Panciu a reţinut că promovarea prezentei cereri la Judecătoria Panciu este justificată de dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., respectiv împrejurarea că minora are reşedinţa, împreună cu mama sa, în raza de competenţă a acestei instanţe.

Sub acest aspect, însă instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. reprezintă norma generală, ce stabileşte competenţa teritorială privind ocrotirea persoanei fizice, iar în privinţa competenţei judecării cererii de ordonanţă preşedinţială, norma specială o reprezintă art. 998 C. proc. civ.

În consecinţă, a statuat că Judecătoria Sector 6 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze fondul dreptului, respectiv cererea de divorţ - cererea principală, precum şi cererile accesorii, conf. art. 919 C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6978 din data de 30 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Panciu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că, fondul ordonanţei preşedinţiale având ca obiect orice măsură privitoare la minori trebuie să fie soluţionat de instanţa competentă conform art. 114 C. proc. civ., prin raportare la locuinţa în fapt a minorilor. În plus, obiectul prezentei cauze nu se încadrează în rândul celor exhaustiv prevăzute în cuprinsul articolului 920 C. proc. civ.., care ar putea conduce, în interpretarea, neîntemeiat extinsă, a pârâtului, la soluţia ca în această cauză să se stabilească competenţa teritorială a instanţei prin raportare la instanţa care a soluţionat sau care soluţionează cererea de divorţ dintre părţi, şi anume Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În concluzie, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că prezenta solicitare vizează aspecte care trebuie să fie soluţionate de instanţa prevăzută în cuprinsul art. 114 C. proc. civ., suplinirea consimţământului tatălui pentru schimbarea şcolii minorei şi anume instanţa în circumscripţia căreia îşi avea locuinţa minora la data sesizării Judecătoriei Panciu şi unde îşi are locuinţa minora şi în prezent, şi anume Ţifeşti, judeţul Vrancea, alături de mama sa, conform contractului de închiriere depus la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl reprezintă suplinirea consimţământului pârâtului B. cu privire la transferul şcolar al minorei C.-fiica părţilor, de la şcoala din Bucureşti, la Şcoala Gimnazială Duiliu Zamfirescu din Focşani, jud. Vrancea, pe cale de ordonanţă preşedenţială.

Înalta Curte reţine că o atare decizie, referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale a minorului (în cauză, transferul minorei de la o şcoală la alta, în condiţiile în care părinţii nu se înţeleg) reprezintă o componentă a exercitării autorităţii părinteşti, ceea ce determină incidenţa regulilor în această materie.

Conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Înalta Curte notează că normele înscrise în dispoziţiile art. 919 alin. (2) C. proc. civ. care preved că "instanţa de divorţ se pronunţă şi asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor" nu se aplică, întrucât cererea de faţă nu se încadrează între măsurile vremelnice prevăzute de art. 920 din acelaşi act normativ pe care instanţa le poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedenţială, anume, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei copiilor.

Deşi pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti este înregistrată cererea de divorţ, prevederile art. 920 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, cererea de faţă nefiind o cerere accesorie, ce ar putea fi soluţionată în condiţiile art. 123 C. proc. civ., de instanţa care judecă cererea principală.

La data sesizării Judecătoriei Panciu cu acţiunea care vizează suplinirea consimţământului tatălui pentru schimbarea şcolii minorei, aceasta îşi avea locuinţa împreună cu mama sa, în Ţifeşti, judeţul Vrancea, conform înscrisurilor de la dosar.

Raţiunea pentru care legiuitorul dă caracter de normă exclusivă de competenţă articolului 114 C. proc. civ. este aceea ca situaţia minorei, care reclamă caracter urgent, să fie analizată de instanţa cea mai apropiată teritorial de minora care trebuie să fie audiată de autorităţi şi despre a cărei situaţie şcolară şi locativă au cunoştinţă în principal autorităţile din Ţifeşti, Vrancea.

Aşadar, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în speţă, persoana ocrotită este minora C., în interesul căreia reclamanta, mama acesteia, a promovat cererea care vizează aspecte ce trebuie să fie soluţionate de instanţa prevăzută în cuprinsul art. 114 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.