Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds in civil damages claim for communist-era property confiscation

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 31.08.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 250.000 RON reprezentând daune morale pentru reclamantul A. şi la plata sumei de 250.000 RON daune morale pentru soţia sa decedată, B..

Prin sentinţa civilă nr. 15160 din 27.11.2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa nr. 500 din 20.03.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 1886 A din 02.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei tribunalului.

6. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, reclamantul a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susţine că instanţele de fond şi de apel au abuzat de puterea judecătorească în cauza de faţă, demonstrând că România nu este un stat de drept şi că nu sunt respectate art. 1, 4, 16, 21 şi următoarele din Constituţie. Recurentul susţine că solicită acordarea de daune morale pentru lipsa de folosintă a imobilului proprietate personală care a fost confiscat ilegal de către statul comunist în anul 1979. În continuare, recurentul redă conţinutul art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., dezvoltând definiţii preluate din doctrină în legătură cu fiecare dintre acestea, indicând, totodată, într-o înşiruire ilogică şi incoerentă texte din C. proc. civ., Legea 303/2004, C. pen., Constituţie, precum şi pasaje din hotărâri judecătoreşti pronunţate de Înalta Curte.

5. Procedura derulată în recurs:

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor, iar recurentul-reclamant a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a reluat susţinerile din memoriul de recurs.

Constatându-se încheiată procedura comunicărilor prealabile, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului, la data de 9 februarie 2021, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Astfel, prin decizia recurată, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a pretins angajarea răspunderii civile delictuale a Municipiului Bucureşti, pentru săvârşirea faptei ilicite reprezentată de lipsirea de folosinţa imobilului.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că în soluţionarea notificării depuse de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, Municipiul Bucureşti, prin primarul general a emis dispoziţia nr. x/30.01.2007 prin care s-a dispus restituirea în natură către reclamant a cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului, notificarea fiind respinsă pentru rest. Ulterior, starea de coproprietate între Municipiul Bucureşti şi reclamant a încetat, prin sentinţa civilă nr. 5115/15.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, imobilul fiind atribuit Municipiului Bucureşti, cu obligaţia pentru acesta de a plăti reclamantului suma de 89.546 RON, reprezentând sultă, coprespunzătoare cotei de 1/2 ce a aparţinut reclamantului.

S-a reţinut că reclamantul a beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în sensul obţinerii măsurii reparatorii sub forma restitituirii în natură şi că nu există o faptă ilicită care să poată fi reţinută în sarcina Municipiului Bucureşti.

Cu privire la eventualul prejudiciu nepatrimonial derivat din lipsirea de folosinţă a reclamantului asupra imobilul preluat abuziv, s-a reţinut că singurele măsuri reparatorii care puteau fi acordate erau cele prevăzute de legea specială, de care reclamantul a beneficiat.

Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs, astfel cum au fost formulate, nu vizează nelegalitatea deciziei atacate, recurentul-reclamant nearătând, care sunt criticile de nelegalitate ale hotărârii recurate, respectiv care au fost normele de drept material aplicate greşit de către instanţa de apel, ci susţine că instanţele anterioare au abuzat de puterea judecătorească, demonstrând că România nu este un stat de drept şi că nu sunt respectate art. 1, 4, 16, 21 şi următoarele din Constituţie, redând conţinutul art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi indicând într-o înşiruire ilogică şi incoerentă texte din C. proc. civ., Legea 303/2004, C. pen., Constituţie, precum şi pasaje din hotărâri judecătoreşti pronunţate de Înalta Curte.

Or, condiţia legală a dezvoltării criticilor din recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurentul reclamant nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1886A din 2 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2021.