Conflict of jurisdiction: Validity of contractual forum clause in consumer protection disputes versus statutory domicile competence

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 21 august 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 31795 RON compusă din: 22400 RON reprezentand bani depuşi în cont în perioada 2013-2017, 5673 RON reprezentand prima de stat şi 3722 RON reprezentand dobânda contractuală şi a dobanzii legale aferentă sumei de 31795 RON, calculată de la data de 23.01.2019 şi până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecata.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270 şi urm. C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi în soluţionarea cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 14700 din data de 20 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Iaşi a reţinut că prin capitolul 24 din Condiţiile Generale ale contractelor de economisire-creditare ale B. S.A., părţile au stabilit că toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluţiona de către instanţa din Bucureşti competentă în materie, iar faţă de această situaţie ne aflăm în prezenţa unei clause atributive de competenţă, perfect valabilă (părţile având facultatea în temeiul art. 126 C. proc. civ. să aleagă instanţa competentă).

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5141 din data de 6 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că, prin capitolul 24 din Condiţiile Generale ale contractelor de economisire-creditare ale B. S.A., părţile au stabilit că toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluţiona de către instanţa din Bucureşti competentă în materie.

Însă, a apreciat că această clauză este ineficace din punct de vedere procesual, deoarece este contrară prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire, iar orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

Faţă de obiectul cauzei, de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi ale art. 116 din acelaşi act normativ, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că reclamantul a învestit în mod legal instanţa din circumscripţia domiciliului său, fixând în mod definitive competenţa în favoarea acesteia, iar opţiunea acestuia nu poate fi contestată de către pârâtă, în condiţiile în care clauza atributivă de competenţă a pare ca nescrisă, în accord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că reclamantul a înţeles să învestească judecătoria unde îşi are domiciliul, respectiv Judecătoria Iaşi, a constat că aceasta este competentă să soluţioneze pricina.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite a celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona prezentul litigiu.

Astfel, Judecătoria Iaşi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dat eficienţă prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 116 din acelaşi cod.

În speţă, prin prezentul demers judiciar, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 31795 RON compusă din: 22400 RON reprezentand bani depuşi în cont în perioada 2013-2017, 5673 RON reprezentand prima de stat şi 3722 RON reprezentand dobânda contractuală şi a dobanzii legale aferentă sumei de 31795 RON, calculată de la data de 23.01.2019 şi până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecata.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Pe de altă parte, legiuitorul a înţeles să reglementeze pentru anumite situaţii o competenţă teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competenţă teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că "în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor’’.

Prin urmare, raportat la obiectul prezentului litigiu, prin care reclamantul, în calitate de consumator, urmăreşte repararea pagubei pretins a fi suferite, în cauză, devin incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior enunţate, al căror scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiţie printr-o dispoziţie favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanţe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, reclamantul, domiciliat în Iaşi, a înţeles să introducă acţiunea la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul său, respectiv Judecătoria Iaşi (conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii), astfel învestită, această instanţă nu mai putea să dispună declinarea competenţei.

În ceea ce priveşte clauza atributivă de competenţă, cuprinsă în capitolul 24 din contractul încheiat între părţi, prin care acestea au convenit ca toate litigiile rezultate din acesta să fie soluţionate de către instanţa din Bucureşti competentă în materie, Înalta Curte, pe de o parte, constată că această clauză este lipsită de efecte, în raport de obiectul cauzei şi de dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind anterioară naşterii dreptului la despăgubire.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului consumator şi care a fost învestită de către acesta cu soluţionarea pricinii, în temeiul dispoziţiilor art. 116 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.