Inadmissibility of revision against filtering decisions under Article 493(5) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Deliberând, asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Revizuentul A. a exercitat succesiv mai multe căi de atac de retractare împotriva unor hotărâri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionare unor căi de atac extraordinare.

Prin decizia nr. 1940 din 5 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 8 mai 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, hotărâre care a fost pronunţată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Revizuentul A. a solicitat revizuirea acestei decizii, iar prin decizia nr. 161 din 23 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 1310 din 25 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile anterior pronunţate, nr. 161 din 23 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1310 din 25 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de revizuire A., indicând lacunar temeiul de drept, şi anume art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., invocând un viciu de procedură în comunicarea hotărârii judecătoreşti astfel atacate şi neprecizând, punctual, pentru care din ipotezele prevăzute de textul legal la punctele1-11 solicită retractarea acestei hotărâri.

2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Potrivit rezoluţiei din 7 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată la 18 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menţionat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În ceea ce priveşte judecata prezentei cereri de revizuire, Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Or, pentru a fi admisibilă o atare cale de atac extraordinară prin prisma motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege (art. 509 alin. (1) pct. 1-11 din C. proc. civ.), este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă revizuirea să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Aşa cum rezultă din istoricul rezumat al cauzei, decizia nr. 1940 din 5 noiembrie 2019, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 8 mai 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a fost pronunţată în procedura reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., iar o astfel de hotărâre nu este suspusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, împotriva hotărârii pronunţate în procedura de filtrare a recursurilor în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. partea nu are deschis dreptul de a exercita vreo cale de atac, nici de reformare şi nici de retractare.

Acesta a fost raţionamentul juridic avut în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă atunci când, prin decizia nr. 161din 23 ianuarie 2020 a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1940 din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Astfel, în considerentele acestei decizii s-a reţinut că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. nu pot fi supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Aşa fiind, în ordine cronologică, decizia nr. 161 din 23 ianuarie 2020 nu are cale de atac întrucât vizează o hotărâre pronunţată în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., iar cererea de revizuire formulată ulterior de A. a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 1310 din 25 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, hotârâre care, la rândul ei, nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire pentru argumentele precedente circumscrise incidenţei art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.

În litigiul pendinte, cum prin cererea de revizuire se tinde la anularea deciziei nr. 1310 din 25 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuent împotriva deciziei nr. 161 din 23 ianuarie 2020, hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, în raport cu prevederile art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nici cererea de faţă nu este susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Analizând pricina din perspectiva dreptului de acces la o instanţă, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie sau exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiţie.

Astfel, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1310 din 25 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.