Failure of cassation to meet exhaustive illegality grounds regarding proof of delictual liability

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş la data de 29 august 2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar al Comunei Sânger, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000 de euro, reprezentând daune morale pentru paguba suferită.

Prin sentinţa civilă nr. 2218 din 6 iunie 2019, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Mureş:

Prin sentinţa nr. 1070 din 24 septembrie 2019, Tribunalul Mureş, secţia civilă a respins acţiunea ca nefondată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş:

Prin decizia nr. 7/A din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei tribunalului.

4. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, reclamanta a declarat recurs.

Prin recursul formulat, neîncadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit instanţele au reţinut că nu a făcut dovada celor patru condiţii pentru atragerea vinovăţiei pârâtului. Reclamanta-reclamantă reiterează cele susţinute şi în faţa instanţelor de fond, susţinând, în esenţă, că pârâtul trebuia să emită un nou titlu de proprietate astfel cum a fost obligat prin sentinta pronunţată de Judecătoria Lugoj, însă până acest moment nu şi-a îndeplinit obligaţia.

5. Procedura derulată în recurs:

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul este admisibil în principiu, însă, în opinia raportorului, criticile formulate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport prin care a reluat susţinerile din memoriul de recurs.

Prin punctul de vedere la raport, intimatul-pârât B. a arătat că este de acord cu concluziile raportorului, în sensul că motivele invocate de recurenta-reclamantă nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 9 februarie 2021, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia recurată, instanţa de apel a reţinut, ca şi prima instanţă, că victima prejudiciată care îl cheamă în judecată pe autorul faptei prejudiciabile, este ţinută să facă dovada celor patru condiţii ale răspunderii civile delictuale, or reclamanta nu a făcut această dovadă, prejudiciul nefiind dovedit.

Prin criticile formulate în recurs, neîncadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit instanţele au reţinut că nu a făcut dovada celor patru condiţii pentru atragerea vinovăţiei pârâtului, susţinând, în esenţă, că pârâtul este vinovat întrucât trebuia să emită un nou titlu de proprietate astfel cum a fost obligat prin sentinta pronunţată de Judecătoria Lugoj.

Din conţinutul cererii de recurs, se constată că recurenta nu a formulat nicio critică de nelegalitate cu privire la hotărârea împotriva căreia a exercitat calea de atac, acesta nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluţia prin care curtea de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei celor patru condiţii pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Or, condiţia legală a dezvoltării criticilor din recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 7/A din 16 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2021.