Buyer's appeal on resolutory condition claim quashed and remanded for retrial.

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, la data de 03.07.2017, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare x/21.02.2014 de la BNP D. şi E., admiterea acţiunii în baza răspunderii civile contractuale şi a clauzei penale inserate în contract şi obligarea pârâtei la restituirea preţului de 90.000 de euro, a taxelor notariale, precum şi a onorariului de avocat în cuantum de 1000 de euro, precum şi despăgubiri (daune materiale şi morale în cuantum de 10.000 de euro).

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 2239/07.12.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a anulat capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor morale, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta B., ca neîntemeiată, a respins în rest cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată şi a obligat pe reclamantă la plata către pârâta B. a sumei de 3.570 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia nr. 1773 A din 16 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2239/07.12.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă. S-a respins ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apelanta-reclamantă în apel privind taxa de timbru. S-a luat act că apelanta-reclamantă şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată privind onorariul de avocat în apel.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:

În esenţă, prin apelul declarat s-a criticat modul în care instanţa a interpretat clauza rezolutorie din contract având cuprinsul "dacă cercetarea Brâncuşi nu va fi recunoscută pe plan internaţional după apariţia monografiei Brâncuşi şi expunerea lucrării în expoziţii internaţionale (Franţa şi Elveţia), cumpărătorul va putea acţiona în justiţie pe vânzător pentru recuperarea preţului plătit în maxim 1 (una) lună calendaristică, fără alte daune, şi va restitui lucrarea vânzătorului".

Instanţa de apel a constatat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1667 coroborat cu art. 1266 - 1268 C. civ., în interpretarea clauzelor vânzării, că situaţia de fapt a fost reţinută corect de instanţa fondului, care a argumentat că între părţi s-a încheiat la 21.02.2014 contractul de vânzare autentificat sub nr. x având ca obiect lucrarea "Pasărea măiastră", operă aparţinând sculptorului Constantin Brâncuşi, la momentul încheierii contractului fiind transmisă proprietatea cu toate atributele sale şi predată lucrarea şi fiind încasat preţul de 90.000 euro.

Contractul încheiat între părţi a fost interpretat după voinţa concordantă a părţilor, avându-se în vedere scopul contractului, negocierile purtate de părţi, comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

Clauza obiect al prezentului apel a fost interpretată în raport de întregul conţinut al contractului, dându-i-se înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului, însă esenţială în determinarea conţinutului clauzei mai sus menţionate este analizarea împrejurărilor în care contractul a fost încheiat raportat la natura contractului, având în vedere sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor folosite în contractele de vânzare.

Obiectul contractului l-a reprezentat vânzarea lucrării "Pasărea măiastră" asupra cărora părţile şi-au propus a contracta, apelanta urmărind să cumpere lucrarea şi pârâta să dobândească preţul.

Vânzarea s-a făcut pe baza actelor de expertiză ce au fost anexate contractului şi a certificatului fizico-chimic de analiză a metalului tijei care susţine sculptura, raportul tehnic - expertiză privind eşantioanele prelevate din tijele de susţinere ale statuetelor din marmură arătând că există suficiente indicii că oţelurile din care sunt realizate acestea au fost elaborate şi prelucrate prin tehnologii utilizate la începutul secolului XX (1900 - 1915).

Curtea a concluzionat că vânzătoarea a respectat obligaţiile reglementate de art. 1672 C. civ., la momentul încheierii convenţiei fiind transmisă proprietatea bunului şi fiind predată lucrarea, în materia rezoluţiunii contractelor dreptul comun fiind reprezentat de dispoziţiile art. 1549 - 1554, cu particularităţile vânzării, aşa cum sunt reglementate prin dispoziţiile art. 1683 - 1756 şi următoarele care reglementează acest remediu.

Rezoluţiunea poate fi invocată doar când, fără justificare, vânzătoarea nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, legiuitorul stabilind o ordine sistematică a remediilor aflate la îndemâna apelantei - art. 1516 alin. (2) C. civ.

Din modul în care a fost formulată clauza contractuală rezultă că părţile au stabilit un termen de o lună în care cumpărătorul îl va putea acţiona în justiţie pe vânzător pentru recuperarea preţului plătit şi va restitui lucrarea vânzătorului, dacă cercetarea Brâncuşi nu va fi recunoscută pe plan internaţional după apariţia monografiei Brâncuşi şi expunerea lucrării în expoziţii internaţionale.

La întâmpinarea formulată de intimata B. a fost ataşată lista lucrărilor publicate de autoarea F., menţionată în contractul încheiat de părţi, ca autor reper, pentru operele lui Brâncuşi, printre acestea neregăsindu-se monografia Brâncuşi.

În normele mai sus evocate rezoluţiunea remediu, aşa cum rezultă din interpretarea art. 1527 alin. (2) C. civ., este subsecventă dreptului la executare în natură şi cuprinde "orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă".

Din cuprinsul contractului rezultă că vânzătoarea a respectat obligaţiile stabilite prin dispoziţiile art. 1672 C. civ. şi că au fost publicate mai multe cărţi de către autoarea indicată în contractul de vânzare având ca obiect opera lui Brâncuşi şi, deşi s-a emis un certificat de export definitiv în temeiul Legii nr. 182/2000, lucrarea nu a fost niciodată expusă în expoziţii.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a criticat hotărârea atacată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material întrucât instanţa de apel în mod eronat a procedat numai la aplicarea prevederilor art. 1549-1554 C. civ. care reglementează rezoluţiunea contractelor, în condiţiile în care restituirea sumei de 90.000 euro a fost solicitată atât în temeiul răspunderii civile contractuale, dar şi în baza condiţiei rezolutorii inserate în contractul de vânzare, astfel cum reiese din precizările depuse la 03.05.2018, fapt ce ar fi impus trecerea datelor şi împrejurărilor de fapt prin prima reglementării art. 1399-1407.

În atare condiţii, recurenta opinează că trebuia nu doar să se analizeze dacă au fost îndeplinite de către vânzătoare obligaţiile ce cad în sarcina acesteia, ci şi de reglementarea specială în materia condiţiei rezolutorii, întrucât nu se poate pune semnul egalităţii între cerinţele rezoluţiunii şi cerinţele îndeplinirii condiţiei rezolutorii, deşi ambele conduc la desfiinţarea retroactivă a contractului.

Astfel, potrivit art. 1549 şi urm. C. civ., rezoluţiunea este sancţiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desfiinţarea retroactivă. Numai din această perspectivă a fost soluţionată cererea de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 1399 din C. civ., este afectată de condiţie obligaţia a cărei eficacitate sau desfiinţare depinde de un eveniment viitor şi nesigur, iar potrivit art. 1401 din C. civ., condiţia este rezolutorie atunci când îndeplinirea ei determină desfiinţarea obligaţiei, iar până la proba contrară, condiţia se prezumă a fi rezolutorie ori de câte ori scadenţa obligaţiilor principale precedă momentul la care condiţia s-ar putea îndeplini.

În opinia recurentei, este fără putinţă de tăgadă că există o condiţie rezolutorie în următoarea clauză:

"Dacă cercetarea Brâncuşi nu va fi recunoscută pe plan internaţional după apariţia monografiei Brâncuşi şi expunerea lucrării în expoziţii internaţionale (Franţa şi Elveţia), cumpărătorul va putea acţiona în justiţie pe vânzător pentru recuperarea preţului plătit în maxim 1 (una) lună calendaristică, fără alte daune şi va restitui lucrarea vânzătorului".

Din corelarea art. 1399 şi 1401 alin. (1) C. civ. şi din conţinutul clauzei rezolutorii, desfiinţarea obligaţiilor depinde de un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, iar nu de executarea/neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract de către una sau alta dintre părţile acestuia, motiv pentru care instanţa de apel a aplicat în mod eronat numai dispoziţiile privitoare la reglementarea generală a rezoluţiunii.

În opinia recurentei, această condiţie rezoluţie s-a îndeplinit, având loc desfiinţarea retroactivă a contractului, independent de culpa vreuneia dintre părţi.

Concluzionând, recurenta apreciază că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile ce reglementează condiţia rezolutorie, făcând trimitere exclusiv la lipsa culpei vânzătoarei în executarea contractului, deşi efectele îndeplinirii condiţiei rezolutorii nu depind de reţinerea unei neexecutări în sarcina vreunei părţi. Or, în această situaţie devine incident principiul de drept potrivit căruia actul juridic se interpretează în sensul în care ar putea produce efecte juridice, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciun efect (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).

5. Apărările formulate în cauză:

Intimatele B. şi C. au formulat, la data de 16 aprilie 2020, întâmpinări prin care au solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat în cauză întrucât recurenta a criticat doar în parte motivarea instanţei de apel, neobservând considerente esenţiale în pronunţarea soluţiei, care au respectat statuările instanţei de fond neapelate. Reclamanta-recurentă a învestit instanţa de fond cu o cerere în rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor asumate de vânzătoare, întemeiată pe art. 1549 şi urm. C. civ., funcţie de care s-a pronunţat soluţia, însă în apel a solicitat restituirea preţului, dar cu altă motivare care exclude culpa vânzătoarei, având ca temei juridic condiţia rezolutorie, deci a modificat în apel cauza acţiunii, ceea ce nu este permis de prevederile imperative ale art. 204 şi art. 478 alin. (3) din C. proc. civ.

Se susţine totodată că recurenta nu critică o normă de drept material, ci modul de aplicare a normelor procesuale privind cauza acţiunii, ceea ce excede motivelor legale de recurs.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor iar, prin încheierea din 30 septembrie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1773 A din 16 decembrie 2019 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a afixat termen pentru judecata recursului la data de 18 noiembrie 2020, C6 noul C. proc. civ., în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis pentru cele ce succed.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că "la pagina a doua a contractului este inserată clauza rezolutorie şi penală care reprezintă motivul principal al acţiunii" şi care stipulează că, "dacă cercetarea lucrării Bâncuşi nu va fi recunoscută pe plan internaţional după apariţia monografiei şi expunerea lucrării nu va fi posibilă în expoziţii internaţionale (Franţa, Elveţia), cumpărătorul va putea acţiona în judecată pe vânzător pentru recuperarea preţului plătit în maxim o lună calendaristică, restituind lucrarea vânzătorului fără alte daune".

Ulterior, în realizarea sintezei motivelor de apel, instanţa de apel a reţinut că se critică faptul că Tribunalul Bucureşti a interpretat în mod greşit clauza rezolutorie stabilită de părţi în raport de faptul că vânzarea lucrării "Pasărea Măiastră" s-a făcut pe baza unor acte de expertiză, printre care se regăsea şi monografia Brâncuşi - autor F..

Având în vedere aceste observaţii, Înalta Curte constată că, atât în faţa primei instanţe, cât şi în apel, s-a pus în discuţie desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare ca urmare a îndeplinirii condiţiei rezolutorii menţionată într-una dintre clauzele contractului. Cu toate acestea, în analiza apelului, deşi s-a pornit de la premisa că "esenţial în determinarea conţinutului clauzei mai sus menţionate este analizarea împrejurărilor în care contractul a fost încheiat raportat la natura contractului, având în vedere sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor folosite în contractele de vânzare", instanţa de apel s-a rezumat la verificarea îndeplinirii obligaţiilor de către părţile contractante, deci la aspectul rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare.

S-a concluzionat de către instanţa de apel că vânzătoarea a respectat obligaţiile reglementate de art. 1672 C. civ., la momentul încheierii convenţiei fiind transmisă proprietatea bunului şi fiind predată lucrarea, că vânzătoarea a respectat obligaţiile stabilite prin dispoziţiile art. 1672 C. civ., că au fost publicate mai multe cărţi de către autoarea indicată în contractul de vânzare având ca obiect opera lui Brâncuşi şi, deşi s-a emis un certificat de export definitiv în temeiul Legii nr. 182/2000, lucrarea nu a fost niciodată expusă în expoziţii.

Ca atare, este fondată susţinerea recurentei că instanţa de apel a procedat numai la aplicarea prevederilor art. 1549-1554 C. civ. care reglementează rezoluţiunea contractelor, în condiţiile în care restituirea sumei de 90.000 euro a fost solicitată atât în temeiul răspunderii civile contractuale, dar şi în baza condiţiei rezolutorii inserate în contractul de vânzare, fapt ce ar fi impus aplicarea art. 1399-1407.

Întrucât nu a fost analizată de către instanţa de apel condiţia rezolutorie inserată în contract de către părţi, deşi aceasta reprezenta motivul principal al acţiunii, astfel cum a fost calificat în motivarea cererii introductive de instanţă şi cum rezultă din sinteza cererii de apel, urmează a fi înlăturată apărarea intimatelor că în apel restituirea preţului s-a solicitat în temeiul altei motivări, bazată pe condiţia rezolutorie, ceea ce reprezintă o modificare a cauzei acţiunii în apel, contrară art. 204 şi art. 478 alin. (3) din C. proc. civ.

Concluzionând, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa cu două motive de desfiinţare a contractului: rezoluţiunea şi condiţia rezolutorie, rezoluţiunea fiind determinată de neexecutarea culpabilă a obligaţiei şi întemeiată pe art. 1552 alin. (1) din noul C. civ., pe când condiţia rezolutorie atrage, în ipoteza îndeplinirii sale, desfiinţarea obligaţiei, în temeiul art. 1401 din noul C. civ., astfel încât aceste două noţiuni, nefiind sinonime, trebuie să fie analizate distinct.

În condiţiile în care instanţa de apel, deşi învestită să verifice şi îndeplinirea condiţiei rezolutorii, s-a rezumat la a analiza apelul numai din perspectiva rezoluţiunii contractului, devine incident motivul de casare invocat.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizie recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1773 A din 16 decembrie 2019 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.