Annullment of appeal for failure to articulate cassation grounds and abusive exercise of procedural rights

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin încheierea din 18 iunie 2020, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de recurs formulată de A. împotriva încheierii civile din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, având în vedere lipsa nejustificată a părţii şi faptul că nu a solicitat judecata şi în lipsa sa de la dezbateri.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A., susţinând că actul nu este semnat.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 9 iulie 2020, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La 10 septembrie 2020 a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţii, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 18 noiembrie 2020, în camera de consiliu, fără citare părţi.

Înscrisul depus de recurent la 21 septembrie 2020, intitulat "revizuire" la raport, prin care s-au reluat în totalitate susţinerile din recurs a fost ataşat dosarului ca reprezentând punct de vedere la raport.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speţă, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul limitându-se a invoca pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de şedinţă ce i-a fost comunicat (lipsa semnăturilor).

Se reţine, în aceste condiţii, că recurentul nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. şi prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei.

Ca atare, motivele de recurs ridică o problemă de încadrare, cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., deoarece motivarea recursului nu se raportează la măsura adoptată de instanţă şi nu arată în ce ar consta nelegalitatea unei astfel de măsuri.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ., se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a încheierii atacate.

În cauză, se observă şi incidenţa dispoziţiilor art. 12 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi".

Exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale, cu nesocotirea legii şi a moralei, cu rea-credinţă şi cu depăşirea limitelor sale, se circumscrie noţiunii de abuz de drept.

Se înscrie în sfera abuzului de drept procesual demersul părţii care urmăreşte, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în disonanţă cu scopul procesului, care constă în soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzelor.

Se constată astfel că recurentul A. are un număr foarte mare de cauze înregistrate pe rolul Înaltei Curţi (1307 la data judecării prezentei cereri), stereotip şi inform redactate, care nu urmăresc să deducă judecăţii drepturi disputate, faţă de soluţiile pronunţate în toate aceste dosare de suspendare a judecăţii pentru lipsă părţi. Atare cereri, private de elementele de fapt şi de drept necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu pot fi reţinute decât ca fiind rezultatul exercitării abuzive a drepturilor procesuale.

În acest context, având în vedere prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., care reglementează posibilitatea sancţionării faptei de a introduce, cu rea-credinţă, cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice, urmează a aplica recurentului o amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva încheierii din 18 iunie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Aplică recurentului amenda judiciară în cuantum de 1.000 RON, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicarea hotărârii în ceea ce priveşte amenda judiciară.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.