Homeowners’ association wins final ruling; unit owner’s second appeal against remand order held inadmissible as res judicata final

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2017 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reclamanta Asociaţia de Proprietari str. x Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu A., obligarea pârâtului la plata sumei de 15.121 RON reprezentând cote de contribuţie la întreţinere şi penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de judecătorie

Prin sentinţa nr. 4995 din 15 mai 2018, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 4.833 RON reprezentând cote întreţinere pentru intervalul iunie 2014 - august 2017 şi suma de 4.833 RON reprezentând penalităţi de întârziere. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 500 RON reprezentând onorariu avocat.

3. Hotărârea tribunalului

Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin decizia nr. 911 A din 29 martie 2019, a respins excepţia tardivităţii apelului. A admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei judecătoriei, pe care a anulat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării.

3. Decizia curţii de apel

Prin decizia nr. 241 din 26 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârât împotriva deciziei tribunalului.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., susţinând că este nelegală şi netemeinică.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 8 septembrie 2020, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar la aceeaşi dată, completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 18 noiembrie 2020, în camera de consiliu, fără citare părţi.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

În raport de prevederile legale evocate, se constată că decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, care face obiectul căii extraordinare de atac, este dată în soluţionarea unui recurs, fiind o decizie definitivă.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, se constată că împotriva deciziei nr. 241 din 26 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, iar declarând din nou recurs, partea nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a acestuia.

Potrivit celor statuate la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., referitor la legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Ca atare, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 241 din 26 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.