Finality of appellate decisions and inadmissibility of repeated extraordinary remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision of 6 July 2020 in force, which had declared the prior cassation appeal null; thus, the defendant prevailed in the procedural stage, with the underlying claim for damages previously dismissed as unfounded by the first instance. The dispute arose from a civil action for material damages based on an alleged violation of the right to life under the European Convention on Human Rights, where the appellant attempted to challenge a Court of Appeal decision that had already concluded the appellate proceedings by declaring a previous appeal null. Relying on Article 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, the court held that judgments rendered on appeal are final and definitive, meaning the same appellate remedy could not be exercised again; by attempting to file a duplicate appeal against a definitive decision, the appellant violated the principle of the legality of appeals established by Article 457(1) of the Code of Civil Procedure and Article 129 of the Constitution, rendering the action inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 din Legea nr. 134/2010, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Finality of appellate decisions and inadmissibility of repeated extraordinary remedies: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020
asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată din 9 iunie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, daune materiale în cuantum de 100000 RON pentru încălcarea art. 2 din CEDO privind dreptul la viaţă.
2. Sentinţa pronunţată de judecătorie
Urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa nr. 118F din 18 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 3526 din 6 iunie 2018, Judecătoria sector 1 Bucureşti, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Hotărârea tribunalului
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 997 A din 26 martie 2019, a admis excepţia netimbrării apelului. A anulat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei judecătoriei, ca netimbrat.
3. Decizia curţii de apel
Prin decizia nr. 294 din 6 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat nul recursul declarat de reclamant împotriva deciziei tribunalului.
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..
5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 9 septembrie 2020, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar la aceeaşi dată, completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 18 noiembrie 2020, în camera de consiliu, fără citare părţi.
La 28 septembrie 2020 şi la 5 octombrie 2020 s-au înregistrat punctele de vedere ale recurentului şi intimatei - pârâte Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la raport.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În raport de prevederile legale evocate, se constată că decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, care face obiectul căii extraordinare de atac, este dată în soluţionarea unui recurs, fiind o decizie definitivă.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, se constată că împotriva deciziei nr. 294 din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, iar declarând din nou recurs, partea nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a acestuia.
Potrivit celor statuate la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., referitor la legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Ca atare, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 294 din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.