Failure to ground cassation in statutory grounds: Recurrence of pre-resolved passive procedural standing

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 23 februarie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi B., obligarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie la restituirea sumei de 118.650 USD, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul s-a prevalat de dispoziţiile art. 1635 alin. (1) şi următ. şi art. 1345 C. civ.

Prin cererea completatoare, reclamantul a solicitat, în subsidiar, obligarea B. la eliberarea sumei de 118.650 USD ce se găseşte în contul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, deschis la respectiva unitate bancară.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 800 din 9 iunie 2017 a admis acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie. L-a obligat pe pârât să restituie către reclamantul A. suma de 118.650 USD consemnată la dispoziţia D.N.A. în contul deschis la B.. A respins acţiunea precizată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată. L-a obligat pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie la plata către reclamant a sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 800/2017 formulată de reclamant. A lămurit dispozitivul sentinţei în sensul că l-a obligat pe pârât să restituie către reclamant suma de 118.650 USD, consemnată la data pronunţării soluţiei la dispoziţia D.N.A. în contul x deschis la B..

2.1. Decizia pronunţată de curtea de apel, în primul ciclu procesual

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 471A din 10 mai 2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului. A admis apelurile declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei şi încheierii din 10 noiembrie 2017, pe care le-a schimbat în tot. A obligat-o pe pârâta B. să restituie reclamantului suma de 118.650 USD, aflată în contul indicat, având ca titulară Direcţia Naţională Anticorupţie. A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată. A respins acţiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 800 din 9 iunie 2017 ca rămasă fără obiect.

2.2. Decizia Înaltei Curţi

Prin decizia nr. 1084 din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursurile declarate de pârâta B. şi de reclamantul A. împotriva deciziei curţii de apel nr. 471A/2017, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel, în al doilea ciclu procesual

Rejudecând după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei nr. 800/2017 şi a încheierii din 10 noiembrie 2017 pronunţate de tribunal. A schimbat parţial sentinţa apelată în sensul că i-a adăugat şi următorul alineat: Constată executată obligaţia de restituire menţionată, potrivit adresei nr. DJ/360123i din 29 octombrie 2018 emisă de B. S.A. - Direcţia Juridică (aflată la dosarul de recurs). A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi încheierii apelate.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Prin cererea de recurs, ale cărei motive au fost subsumate pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., pârâtul a apreciat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este vădit neîntemeiată, întrucât nu a lămurit nicidecum admiterea acţiunii în contradictoriu cu D.N.A., atât timp cât nu există text normativ care să reţină competenţa acesteia cu privire la actele de executare ulterioare pronunţării definitive din dosarul penal.

Recurentul a arătat că, practic, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut hotărârea tribunalului prin care a fost obligat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie să restituie către reclamant suma de 118.650 USD, consemnată la dispoziţia D.N.A. în contul deschis la B., fără a preciza în drept vreun articol care să justifice legalitatea acestei căderi în pretenţii.

Astfel, a susţinut că ulterior transmiterii rechizitoriului şi - mai mult -ulterior finalizării procesului penal, Direcţia Naţională Anticoruptie este desesizată şi nu se mai poate pronunţa cu privire la măsurile dispuse în dosarul penal, cu atât mai mult asupra măsurilor luate pe latură civilă, nefiind competentă a verifica şi soluţiona etape din faza de executare a hotărârilor penale, competenţa fiind în exclusivitate a instanţei civile de judecată şi/sau a executorului judecătoresc.

Aşadar, a subliniat faptul că suma de bani respectivă asupra căreia a fost instituit sechestru asiguratoriu, menţinut definitiv de instanţa penală, este consemnată într-un cont bancar deschis la B., Sucursala Unirea, la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticoruptie, aceasta fiind procedura standard în situaţia luării unor măsuri asigurătorii având ca obiect sume de bani (art. 252 alin. (8) C. proc. pen.).

De altfel, prin prisma dispoziţiilor de procedură penală, competenţa soluţionării unei plângeri împotriva măsurilor şi actelor dintr-un dosar penal aparţine procurorului sau instanţei penale, atât timp cât dosarul se află în instrumentarea acestora.

Ulterior, numai o instanţă civilă poate dispune cu privire la măsura asiguratorie în condiţiile art. 250 alin. (8) C. proc. pen., respectiv "După rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestaţie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii".

În raport cu specificul acestor norme, recurentul a susţinut că este exclusă competenţa concomitentă a mai multor organe judiciare pentru soluţionarea plângerii în aceeaşi fază procesuală, pentru că s-ar contraveni principiului unicităţii organului judiciar în raport cu fiecare etapă procesuală şi s-ar crea o situaţie inadmisibilă de interferenţă concomitentă, lipsită de finalitate, între atribuţiile mai multor organe judiciare.

În tot acest parcurs procesual, organul penal care a luat măsura asiguratorie, respectiv Direcţia Naţională Anticoruptie, este lipsit de orice competenţă ulterior finalizării procesului penal.

În consecinţă, a precizat că nu se poate reţine vreo culpă procesuală a Direcţiei Naţionale Anticoruptie în raport de prevederile C. proc. pen., care specifică doar obligaţia procurorilor de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi la consemnarea sumelor de bani, conform art. 251 şi art. 252 alin. (8) C. proc. pen., nu şi cea de remitere a sumelor ulterior finalizării procesului penal.

Mai mult, obligaţia de restituire este prevăzută expres în sarcina "procurorului sau a judecătorului de drepturi si libertăţi" doar în cazul în care dosarul se află "în cursul urmăririi penale" (art. 255 C. proc. pen.).

De asemenea, în motivare se reţine culpa pârâtei în nerestituirea către reclamant a sumei consemnate la B. de D.NA., urmare a sechestrului instituit în dosarul penal, însă se invocă în susţinere încheierea din data de 6 iulie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care Tribunalul Bucureşti a dispus "admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţionala Anticoruptie".

Practic, încheierea precizată mai sus, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 620A/15 decembrie 2015, a reţinut lipsa calităţii procesuale a pârâtei în faza de executare a dosarului penal în care a fost condamnat reclamantul A., beneficiind de autoritate de lucru judecat.

Ca atare, recurentul a învederat că îşi menţine poziţia în ceea ce priveşte lipsa calităţii sale procesuale pasive, concomitent cu concluzia previzibilă că - atât timp cât D.N.A. nu este competentă a dispune asupra sumelor de bani sub sechestru, consemnate la B.., ulterior finalizării procesului penal, aceasta nu poate cădea nici în pretenţii cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în prezenta cauză, cheltuieli pretinse neîntemeiat de reclamant.

Urmare a comunicării recursului, intimata - pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

A arătat că recurentul a criticat soluţia ca fiind nelegală, întrucât, în mod greşit, instanţa de apel ar fi stabilit că pârâtul are calitate procesuală pasivă în cauză. Or, decizia nu este susceptibilă de respectiva critică, în condiţiile în care calitatea procesuală pasivă a recurentului a fost definitiv lămurită prin decizia de casare a Înaltei Curţi şi nu prin decizia decizia atacată.

În cauză a formulat întâmpinare şi intimatul - reclamant A., prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, având în vedere că unica critică formulată de pârât, respectiv calitatea procesuală pasivă a D.N.A. a fost tranşată prin decizia de casare în primul ciclu procesual, nemaiputând fi astfel pusă în discuţie.

Urmare a comunicării întâmpinărilor, recurentul nu a depus răspuns la acestea.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 25 februarie 2020, a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare, să se întocmească raportul asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului.

Prin raportul din 15 iulie 2020 s-a reţinut că redactarea motivelor de recurs ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) din cod.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 30 august 2020, intimata - pârâtă B. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat anularea recursului.

Prin rezoluţia din 8 septembrie 2020, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la 18 noiembrie 2020, în camera de consiliu, fără citare părţi.

3. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că motivele recursului, deşi circumscrise celor prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi încadrate în respectivul text de lege.

Aceasta, în condiţiile în care recurentul, reiterând motivele de apel privitoare la calitatea sa, nu a formulat critici în raport de considerentele deciziei atacate, care, în adoptarea soluţiei a valorificat problema de drept dezlegată prin decizia de casare referitor la calitatea procesual pasivă.

Se observă astfel că prin decizia pronunţată în apel după casare, atacată, s-a constatat, pornind de la dispoziţiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., că instanţa de recurs a dezlegat problema de drept referitoare la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie cu caracter obligatoriu.

În aceste condiţii, reluând motivele legate de calitatea procesuală pasivă, recurentul a ignorat că obiect al căii extraordinare de atac exercitate este decizia atacată şi nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. şi prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Prin urmare, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurentul nu a criticat în niciun fel hotărârea atacată, prin reiterarea motivelor de apel privitoare la calitatea sa făcând abstracţie de judecata în faţa curţii de apel.

Ca atare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei nr. 1703 A din 11 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.