Restitution appeal quashed for unpaid stamp duty; appellants ordered to pay costs
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (First Civil Section) annulled as insufficiently stamped the appeal in cassation brought by the claimants against the decision of the Court of Appeal Ploiești (No. 3155/2019), and ordered the appellants to pay 3,332 RON in litigation costs to the respondent local authorities. The underlying dispute concerned an action for restitution of a property (Hanul Prahova, a 32,300 m² plot with buildings) and a declaration that the land ceased to be public domain in 1970; the Court of Appeal had partially annulled the first-instance judgment and remanded the case solely for analysis of the claims against the Prefect and County Council. The High Court, acting under Article 493(5) and Article 248(2) of the Civil Procedure Code, prioritized the exception of insufficient stamping raised ex officio: although the appellants were notified of the required stamp duty of 6,505.25 RON under Articles 24(1)–(2) of Emergency Ordinance No. 80/2013 and were given the procedural avenues for reexamination or payment facilities, they paid only 20 RON and failed to either complete payment or seek any remedy, thereby breaching the formal requirements of Article 486(2) and Article 33(1) of the Civil Procedure Code, which mandate advance payment of court fees.
Legislator headnote
AI generatedart. 452 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013; Restitution appeal quashed for unpaid stamp duty; appellants ordered to pay costs: 3155/2019), and ordered the appellants to pay 3,332 RON in litigation costs to the respondent local authorities. The underlying dispute concerned an action for restitution of a property (Hanul Prahova, a 32,300 m² plot with buildings) and a declaration that the land ceased to be public domain in 1970; the Court of Appeal had partially annulled the first-instance judgment and remanded the case solely for analysis of the claims against the Prefect and County Council. The High Court, acting under Article 493(5) and Article 248(2) of the Civil Procedure Code, prioritized the exception of insufficient stamping raised ex officio: although the appellants were notified of the required stamp duty of 6,505.25 RON under Articles 24(1)–(2) of Emergency Ordinance No. 80/2013 and were given the procedural avenues for reexamination or payment facilities, they paid only 20 RON and failed to either complete payment or seek any remedy, thereby breaching the formal requirements of Article 486(2) and Article 33(1) of the Civil Procedure Code, which mandate advance payment of court fees.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for annulling the appeal as insufficiently stamped due to failure to comply with the formal condition of attaching proof of payment of the full court fee.
Used to oblige the appellants to pay the opposing parties' legal costs in the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021
Analizând recursul, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, la data de 29 ianuarie 2018, reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Comunei Păuleşti, prin primar, Consiliul Local Păuleşti, Consiliul Judeţean Prahova, Prefectura Prahova, Ministerul Afacerilor Interne, Guvernul României, C., Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, Poliţia Rurală Prahova, Poliţia Comunei Păuleşti, OCPI Prahova, Poliţia Locală a Primăriei Păuleşti, solicitând obligarea pârâţilor la restituirea imobilului Hanul Prahova din Păuleşti, în suprafaţă de 32.300 mp şi construcţiile edificate pe acesta şi să se constate că începând cu anul 1970 terenul nu mai este domeniul public al statului.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Ploieşti:
Prin sentinţa civilă nr. 8896 din 28 noiembrie 2018, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.
3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Prahova:
Prin sentinţa nr. 1543 din 21 iunie 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâţii Primăria Comunei Păuleşti, prin Primarul Comunei Păuleşti şi Consiliul Local al Comunei Păuleşti, prin primar, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâţii Guvernul României, Primăria Comunei Păuleşti, prin Primarul Comunei Păuleşti şi Consiliul Local al Comunei Păuleşti, prin primar, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor Primăria Comunei Păuleşti, prin primarul Comunei Păuleşti şi Consiliul Local al Comunei Păuleşti, prin primar, Instituţia Prefectului Prahova, invocate de aceştia prin întâmpinare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primăria Comunei Păuleşti, prin primarul Comunei Păuleşti şi Consiliul Local al Comunei Păuleşti,prin primar, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, Poliţia Rurală Prahova şi Poliţia comunei Păuleşti, C. şi Guvernul României, invocată de aceştia prin întâmpinare. A respins acţiunea formulată împotriva acestor pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins cererea pârâtei C. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., ca neîntemeiată.
4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti:
Prin decizia nr. 3155 din 16 decembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanţii A., prin mandatar D. şi S.C. B. S.R.L., prin reprezentant împuternicit D., împotriva sentinţei tribunalului, a anulat în parte hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare acelaşi tribunal pentru a analiza cererea formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor Prefectura Prahova şi Consiliul Judeţean Prahova.
Restul dispoziţiilor sentinţei apelate au fost menţinute.
5. Cererea de recurs:
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L., prin reprezentant legal E., au declarat recurs.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 2 martie 2020 şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 2
6. Procedura derulată în recurs:
Prin rezoluţia din data de 4 martie 2020, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenţii-reclamanţi A. şi S.C. B. S.R.L. datorează pentru soluţionarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.505,25 RON (100 RON pentru invocarea motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ. şi 6.405,25 RON, pentru invocarea celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).
Totodată, având în vedere că cerere de recurs este însoţită de dovada achitării unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, s-a dispus comunicarea către recurenţii-reclamanţi a obligaţiei de a face dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.485,25 RON, sub sancţiunea anulării cererii.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a constatat că recurenţii-reclamanţi nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că nu şi-au îndeplinit obligaţia de a face dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.485,25 RON, împrejurare faţă de care este incidentă excepţia netimbrării recursului (taxa de timbru achitată fiind într-un cuantum insuficient - 20 RON).
Raportul a fost comunicat recurenţilor-reclamanţi la data de 6 noiembrie 2020, conform proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar.
După finalizarea procedurii de comunicare, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a acordat termen în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului, la data de 9 februarie 2018, în camera de consiliu.
În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (2) din acelaşi cod, excepţia netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."
Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013,"Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din actul normativ sus-menţionat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."
Art. 86 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.
În speţă, prin rezoluţia din 4 martie 2020, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenţii-reclamanţi A. şi S.C. B. S.R.L. datorează pentru soluţionarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.505,25 RON (100 RON pentru invocarea motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ. şi 6.405,25 RON, pentru invocarea celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).
Totodată, având în vedere că cerere de recurs este însoţită de dovada achitării unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, s-a dispus comunicarea către recurenţii-reclamanţi a obligaţiei de a face dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.485,25 RON, sub sancţiunea anulării cererii.
Prin adresa comunicată la 6 martie 2020, a fost adusă la cunoştinţa recurenţilor obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.485,25 RON, precum şi faptul că au posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Deşi legal înştiinţaţi, recurentţii nu au depus la dosar dovada îndeplinirii integrale a obligaţiei legale privind taxa judiciară de timbru, achitând doar suma de 20 RON, astfel cum reiese din chitanţa seria x/2019, nr. 96315 din 18 aprilie 2019 care se regăseşte la fila x şi nu au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru, deşi instanţa le a comunicat că au această posibilitate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constată că cererea de recurs formulată de recurenţii-reclamanţi nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care va anula, ca insuficient netimbrat, recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenţii-reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 3.332 RON către intimaţii-pârâţi Primăria comunei Păuleşti, prin primar şi Consiliul Local Păuleşti, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor ataşate la dosarul de recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3155 din 16 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Obligă pe recurenţii-reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L. la 3.332 RON către intimaţii pârâţi Primăria comunei Păuleşti, prin primar şi Consiliul Local Păuleşti, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2021.