Tort claim for road damage proceeds at plaintiff\'s chosen forum; Deva Court jurisdiction upheld

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la 6 septembrie 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, obligarea pârâtei la plata sumei de 20.900,24 RON reprezentând prejudiciu efectiv cauzat cu privire la autoturismul proprietate personală marca x, constând în manoperă, vopsitorie şi piese conform devizului emis de S.C. B. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 111 şi art. 116 C. proc. civ. şi ale art. 1349 alin. (1), (2) şi 3 şi art. 1376 alin. (1) C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 60 din 22 ianuarie 2019, Judecătoria Deva a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată prin întâmpinare şi a declinat la Judecătoria Râmnicu Vâlcea competenţa de soluţionare a cererii.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 107 şi art. 113 C. proc. civ. a rezultat că în materia răspunderii civile delictuale competenţa este alternativă revenind reclamantului dreptul de a alege între două instanţe deopotrivă competente, respectiv cea de la domiciliul pârâtului, locul săvârşirii faptei sau locul producerii prejudiciului.

S-a observat că în speţă reclamantul a introdus cererea la Judecătoria Deva care nu este competentă sub niciunul din aspectele rezultate din textele anterior menţionate.

Totodată, instanţa nu a primit susţinerea reclamantului conform căreia în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi a constatat că aparţine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competenţa, raportat la locul săvârşirii faptei ilicite şi a producerii prejudiciului.

2.2. Prin sentinţa nr. 1923 din 19 aprilie 2019, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Brezoi.

S-a reţinut, prin prisma art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., că locul săvârşirii pretinsei fapte ilicite, aflat pe DN 7 km 204 plus 400 m, nu se află în circumscripţia Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Cu respectarea criteriului invocat de pârâtă prin întâmpinare cât şi de reclamant prin notele scrise depuse pentru termenul din 19 aprilie 2020 a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Brezoi.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 686 din 13 august 2020, Judecătoria Brezoi a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale, invocată de instanţă. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect pretenţii în favoarea Judecătoriei Deva. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat judecata cererii şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

S-a constatat că reclamantul şi-a întemeiat, în mod expres, cererea şi pe prevederile art. 111 şi art. 116 C. proc. civ.

Prin prisma art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002, art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 şi art. 1 alin. (1) şi (2) şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003, a reţinut că C.N.A.D.N.R. este instituţie publică, întrucât reprezintă o persoană juridică de drept privat asimilată autorităţilor publice, autorizată să presteze un serviciu public.

Raportat la aceste dispoziţii, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Deva, în baza alegerii de competenţă realizate de reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor este o acţiune în pretenţii prin care s-a solicitat obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova la plata sumei reprezentând prejudiciu efectiv cauzat cu privire la autoturismul proprietate personală al reclamantului.

Potrivit art. 111 C. proc. civ., temei de drept în baza căruia a fost formulată acţiunea, "cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

Totodată, art. 116 C. proc. civ., indicat în cererea introductivă de instanţă, stipulează în sensul că "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

În speţă, pârâta, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003, cu modificările şi completările ulterioare, este o societate comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat, persoană juridică română, de interes strategic naţional, care se organizează şi funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, conform legilor în vigoare şi statutului şi care desfăşoară, în principal, activităţi de interes public naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor.

Se constată, de asemenea, incidenţa prevederilor art. 2 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care la pct. 30 defineşte instituţiile publice ca fiind "denumire generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea/coordonarea acestora, finanţate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)".

Totodată, prin definiţia dată la art. 2 alin. (1) lit. b) de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin autoritate publică se înţelege "orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

În raport de toate aceste dispoziţii legale, pârâta din cauză este o persoană juridică asimilată autorităţilor publice.

Or, prin prevederile art. 111 C. proc. civ. se reglementează o competenţă alternativă, care dă posibilitatea reclamantului, în conformitate cu art. 116 din cod, alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere opţiunea reclamantului, care a înţeles să învestească instanţa de la domiciliul său, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.